ÎNTÂIA CARTE A LUI SAMUEL
1. Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.
2. El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.
3. Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.
4. În ziua când îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.
5. Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.
6. Potrivnica ei o înţepa dese ori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
7. Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plângea şi nu mânca.
8. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi, şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
9. Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lângă unul din uşiorii Templului Domnului.
10. Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea!
11. Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.”
12. Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
13. Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,
14. şi i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezeşte.”
15. Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
16. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”
17. Eli a luat din nou cuvântul, şi a zis: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”
18. Ea a zis: „Să capete roaba ta trecerea înaintea ta!” Şi femeia a plecat. A mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi.
19. S-au sculat dis-de-dimineaţă, şi, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasă la Rama.
20. Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci” a zis ea, „de la Domnul l-am cerut.”
21. Bărbatul său Elcana s-a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi împlinească juruinţa.
22. Dar Ana nu s-a suit, şi a zis bărbatului ei: „Când voi înţărca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna.”
23. Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă până-l vei înţărca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvântul Lui!” Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţâţă fiului ei, până l-a înţărcat.
24. Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot.
25. Au junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli.
26. Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului.
27. Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.
28. De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.
1. Ana s-a rugat, şi a zis: „Mi se bucură inima în Domnul, Puterea mea a fost înălţată de Domnul; Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, Căci mă bucur de ajutorul Tău.
2. Nimeni nu este sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decât Tine; Nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru.
3. Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, Şi toate faptele sunt cântărite de El.
4. Arcul celor puternici s-a sfărâmat, Şi cei slabi sunt încinşi cu putere.
5. Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pâine, Şi cei ce erau flămânzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naşte de şapte ori, Şi cea care avea mulţi copii stă lâncezită.
6. Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.
7. Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă
8. El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului, Şi pe ei a aşezat El lumea.
9. El va păzi paşii preaiubiţilor Lui, Dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; Căci omul nu va birui prin putere.
10. Vrăjmaşii Domnului vor tremura, Din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pământului. El va da Împăratului Său putere, Şi El va înălţa tăria Unsului Lui”.
11. Elcana s-a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli.
12. Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.
13. Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea. Ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne,
14. o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.
15. Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă”.
16. Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea”, sluga răspundea: „Nu! dă mi acum, căci altfel iau cu sila”.
17. Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului.
18. Samuel făcea slujba înaintea Domnului; şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in.
19. Mama sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică, şi i-o aducea când se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.
20. Eli a binecuvântat pe Elcana şi pe nevasta sa, şi a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!” Şi s-au întors acasă.
21. Când a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată, şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tânărul Samuel creştea înaintea Domnului.
22. Eli era foarte bătrân, şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile care slujeau afară la uşa cortului întâlnirii.
23. El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele.
24. Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi, nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască.
25. Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.
26. Tânărul Samuel creştea mereu, şi era plăcut Domnului şi oamenilor.
27. Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ,Nu M-am descoperit Eu casei tatălui tău, când erau în Egipt, în casa lui Faraon?
28. Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia, şi să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel.
29. Pentru ce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, care am poruncit să se facă în locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?”
30. De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea”. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc, vor fi dispreţuiţi.
31. Iată că vine vremea când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încât nu va mai fi nici un bătrân în casa ta.
32. Vei vedea un potrivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul; şi nu va mai fi niciodată nici un bătrân în casa ta.
33. Voi lăsa să rămână la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vârstei.
34. Şi iată semnul celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi Hofni şi Fineas: amândoi vor muri într-o zi.
35. Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare, şi va umbla totdeauna înaintea Unsului Meu.
36. Şi oricine va mai rămâne din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pământ înaintea lui, pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pâine, şi va zice: „Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pâine să mănânc”.
1. Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.
2. Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,
3. iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.
4. Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!”
5. Şi a alergat la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă”. Şi s-a dus şi s-a culcat.
6. Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă”.
7. Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit.
8. Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil,
9. şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: ,Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui.
10. Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”.
11. Atunci Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi.
12. În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi.
13. I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă, şi prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit.
14. De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare”.
15. Samuel a rămas culcat până dimineaţa, apoi a deschis uşile casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea.
16. Dar Eli a chemat pe Samuel, şi a zis: „Samuele, fiule”! El a răspuns: „Iată-mă!”
17. Şi Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!”
18. Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul este acesta, să facă ce va crede!”
19. Samuel creştea, Domnul era cu el, şi n-a lăsat să cadă la pământ nici unul din cuvintele sale.
20. Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului.
21. Domnul nu înceta să Se arate în Silo; căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvântul Domnului.
1. Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel. Israel a ieşit înaintea Filistenilor, ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât lângă Eben-Ezer, şi Filistenii tăbărâseră la Afec.
2. Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de Filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni.
3. Poporul s-a întors în tabără, şi bătrânii lui Israel au zis: „Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de Filisteni? Haidem să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru, şi să ne izbăvească din mâna vrăjmaşilor noştri.
4. Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legământului Domnului oştirilor, care stă între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legământului lui Dumnezeu.
5. Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pământul.
6. Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de Filisteni, şi au zis: ,Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra Evreilor’? Şi au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără.
7. Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără. ,Vai de noi!’ au zis ei, ,căci n-a fost aşa ceva până acum.
8. Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe Egipteni cu tot felul de urgii în pustie.
9. Întăriţi-vă, şi fiţi oameni, Filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi Evreilor, cum v-au fost ei robi vouă: fiţi oameni şi luptaţi!”
10. Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrângerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri.
11. Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.
12. Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo în aceeaşi zi cu hainele sfâşiate, şi cu capul acoperit cu ţărână.
13. Când a ajuns, Eli, aştepta, stând pe un scaun lângă drum, căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat.
14. Eli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce înseamnă zarva aceasta?” Şi îndată omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta.
15. Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă.
16. Omul a zis lui Eli: „Vin de pe câmpul de bătaie, şi din câmpul de bătaie am fugit astăzi”. Eli a zis: „Ce s-a întâmplat, fiule?”
17. Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea Filistenilor, şi poporul a suferit o mare înfrângere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat.”
18. Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrân şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani.
19. Nora sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată, şi sta să nască. Când a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s-a încovoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii.
20. Când trăgea să moară, femeile care erau lângă ea i-au zis: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!” Dar ea n-a răspuns şi n-a luat seama la ce i se spunea.
21. A pus copilului numele I-Cabod! (Nu mai e slavă), zicând: „S-a dus slava din Israel!” Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu, şi din pricina socrului şi bărbatului ei.
22. Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.”
1. Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod
2. După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul peşte) şi l-au aşezat lângă Dagon.
3. A doua zi, Asdodenii, care se sculaseră dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, şi l-au pus înapoi la locul lui.
4. Şi a doua zi, sculându-se dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ, înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag, şi nu-i rămăsese decât trunchiul.
5. De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.
6. Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod, şi i-a pustiit; i-a lovit cu bube la şezut, atât în Asdod cât şi în ţinutul lui.
7. Când au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.”
8. Şi au trimis şi au adunat la ei pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.”
9. Dar după ce a fost dus acolo, mâna Domnului a apăsat asupra cetăţii, şi a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetăţii de la mic până la mare, şi au avut o spuzenie de bube la şezut.
10. Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, Ecroniţii au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.”
11. Şi au trimis şi au strâns pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: „Trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, şi mâna lui Dumnezeu apăsa cu putere.
12. Oamenii care nu mureau, erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se înălţau până la cer.
1. Chivotul Domnului a fost şapte luni în ţara Filistenilor.
2. Şi Filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.”
3. Ei au răspuns: „Dacă trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi cu mâna goală, ci aduceţi lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veţi vindeca, şi veţi şti pentru ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.”
4. Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?” Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul domnitorilor Filistenilor, căci aceeaşi urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri.
5. Faceţi nişte chipuri după umflăturile voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri care pustiesc ţara, şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta să-Şi apese mâna peste voi, peste dumnezeii voştri, şi peste ţara voastră.
6. Pentru ce să vă împietriţi inima, cum şi-au împietrit inima Egiptenii şi Faraon? Nu i-a pedepsit El şi n-au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece?
7. Acum, faceţi un car nou de tot, şi luaţi două vaci tinere care dau ţâţă şi care n-au tras la jug; înjugaţi vacile la car, şi mânaţi înapoi acasă viţeii lor care se ţin după ele.
8. Să luaţi chivotul Domnului, şi să-l puneţi în car; să puneţi alături de el, într-o ladă, lucrurile de aur pe care le daţi Domnului ca dar pentru vină; apoi să-l trimiteţi, şi va pleca.
9. Să-l urmăriţi cu privirea; şi dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Şemeş, Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti că nu mâna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.”
10. Oamenii au făcut aşa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, şi le-au închis viţeii acasă.
11. Au pus în car chivotul Domnului, şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile umflăturilor lor.
12. Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au abătut nici la dreapta nici la stânga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet-Şemeşului.
13. Locuitorii din Bet-Şemeş secerau grânele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul, şi s-au bucurat când l-au văzut.
14. Carul a ajuns în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş, şi s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, şi vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului.
15. Leviţii au pogorât chivotul Domnului, şi lada de lângă el în care se aflau lucrurile de aur, şi le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus Domnului în ziua aceea arderi de tot şi jertfe.
16. Cei cinci domnitori ai Filistenilor, după ce au văzut lucrul acesta, s-au întors la Ecron în aceeaşi zi.
17. Iată umflăturile de aur pe care le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vină; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron.
18. Erau şi nişte şoareci de aur, după numărul tuturor cetăţilor Filistenilor, care erau ale celor cinci căpetenii, atât cetăţi întărite cât şi cetăţi fără ziduri. Lucrul acesta îl adevereşte piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului, şi care este şi astăzi în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş.
19. Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) şaptezeci de oameni din popor. Şi poporul a plâns, pentru că Domnul îl lovise cu o mare urgie.
20. Oamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?”
21. Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; pogorâţi-vă şi suiţi-l la voi.”
1. Locuitorii din Chiriat-Iearim au venit, şi au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului.
2. Trecuse destulă vreme din ziua când fusese pus chivotul în Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plâns după Domnul.
3. Samuel a zis întregii case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele, îndreptaţi-vă inima spre Domnul, şi slujiţi-I numai Lui; şi El vă va izbăvi din mâna Filistenilor.”
4. Şi copiii lui Israel au scos din mijlocul lor Baalii şi Astarteele, şi au slujit numai Domnului.
5. Samuel a zis: „Strângeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.”
6. Şi s-au strâns la Miţpa. Au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului, şi au postit în ziua aceea, zicând: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.
7. Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, şi domnitorii Filistenilor s-au suit împotriva lui Israel. La vestea aceasta copiii lui Israel s-au temut de Filisteni,
8. şi au zis lui Samuel: „Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne scape din mâna Filistenilor.”
9. Samuel a luat un miel sugar, şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. A strigat către Domnul pentru Israel, şi Domnul l-a ascultat.
10. Pe când aducea Samuel arderea de tot, Filistenii s-au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva Filistenilor, şi i-a pus pe fugă. Au fost bătuţi dinaintea lui Israel.
11. Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe Filisteni, şi i-au bătut până sub Bet-car.
12. Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.”
13. Astfel au fost smeriţi Filistenii, şi n-au mai venit pe ţinutul lui Israel. Mâna Domnului a fost împotriva Filistenilor în tot timpul vieţii lui Samuel.
14. Cetăţile pe care le luaseră Filistenii de la Israel, s-au întors la Israel, de la Ecron până la Gat, cu ţinutul lor; Israel le-a smuls din mâna Filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi Amoriţi.
15. Samuel a fost judecător în Israel în tot timpul vieţii lui.
16. El se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei, şi judeca pe Israel în toate locurile acestea.
17. Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit acolo un altar Domnului.
1. Când a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel.
2. Fiul său întâi născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba.
3. Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea.
4. Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au venit la Samuel la Rama.
5. Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrân, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.”
6. Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Şi Samuel s-a rugat Domnului.
7. Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.
8. Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna, de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei.
9. Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i, şi fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.”
10. Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat.
11. El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. El va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui;
12. îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cinzeci, şi-i va întrebuinţa la aratul pământurilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui.
13. Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme, de mâncare şi pâine.
14. Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri, şi o va da slujitorilor lui.
15. Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre, şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.
16. Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui.
17. Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui.
18. Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul nu vă va asculta.”
19. Poporul n-a vrut să asculte glasul lui Samuel. „Nu!” au zis ei, „ci să fie un împărat peste noi,
20. ca să fim şi noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cârmui în războaiele noastre.”
21. Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului.
22. Şi Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă-le glasul, şi pune un împărat peste ei.” Şi Samuel a zis bărbaţilor lui Israel: „Duceţi-vă fiecare în cetatea lui.”
1. Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui Beniamit, un om tare şi voinic.
2. El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime de la umăr în sus.
3. Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.”
4. Saul a trecut prin muntele lui Efraim, şi a străbătut ţara Şalişa, fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi nu le-au găsit.
5. Ajunseseră în ţara Ţuf, când Saul a zis slugii care îl însoţea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsând măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.”
6. Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el, nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.”
7. Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci şi n-avem nici un dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?”
8. Sluga a luat din nou cuvântul, şi a zis lui Saul: „Uite eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu, şi ne va arăta drumul.” –
9. Odinioară în Israel, când se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem, să mergem la văzător!” Căci acela care se numeşte azi prooroc, se numea odinioară văzător. –
10. Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!” Şi s-au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu.
11. Pe când se suiau ei spre cetate, au întâlnit nişte fete care ieşiseră să scoată apă; şi le-au zis: „Aici este văzătorul?”
12. Ele le-au răspuns: „Da, iată-l înaintea ta; dar du-te repede, astăzi a venit în cetate, pentru că poporul aduce jertfă pe înălţime.
13. Când veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănânce; căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa; după aceea, mănâncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă dar, căci acum îl veţi găsi.”
14. Şi s-au suit în cetate. Tocmai când intrau pe poarta cetăţii, au fost întâlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime.
15. Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înştiinţase pe Samuel, şi-i zisese:
16. „Mâine, la ceasul acesta, îţi voi trimite un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna Filistenilor; căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.”
17. Când a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul, despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.”
18. Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porţii, şi a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului.”
19. Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime, şi veţi mânca astăzi cu mine. Mâine te voi lăsa să pleci, şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta.
20. Nu te nelinişti de măgăriţele pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?”
21. Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbeşti astfel?”
22. Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui, i-a vârât în odaia de mâncare, le-a dat locul cel dintâi între cei poftiţi, care erau aproape treizeci de inşi.
23. Samuel a zis bucătarului: „Adu porţia pe care ţi-am dat-o, când ţi-am zis: ,Pune-o deoparte.”
24. Bucătarul a dat spata şi ce era pe ea, şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat, pune-o înainte, şi mănâncă, fiindcă pentru tine s-a păstrat când am poftit poporul.” Astfel Saul a mâncat cu Samuel în ziua aceea.
25. S-au pogorât apoi de pe înălţime în cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul casei.
26. Apoi s-au sculat dis-de-dimineaţă; şi în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş, şi a zis: „Scoală-te, şi te voi însoţi”. Saul s-a sculat, şi au ieşit amândoi, el şi Samuel.
27. Când s-au pogorât la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră”. Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum”, a zis iarăşi Samuel, „şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu”.
1. Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat, şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?
2. Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormântul Rahelei, în hotarul lui Beniamin la Ţelţah. Ei îţi vor zice: ,Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s-au găsit; şi iată că tatăl tău nu se mai gândeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi, şi zice: ,Ce să fac pentru fiul meu?”
3. De acolo vei merge mai departe, şi vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi întâmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, în Betel, şi ducând unul trei iezi, altul trei turte de pâine, iar altul un burduf cu vin.
4. Ei te vor întreba de sănătate, şi-ţi vor da două pâini, pe care le vei lua din mâna lor.
5. După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana Filistenilor. Când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de prooroci pogorându-se de pe înălţimea pentru jertfă, cu lăute, timpane, fluiere şi cobze înainte, şi prorocind.
6. Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, şi vei fi prefăcut într-alt om.
7. Când ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.
8. Apoi să te pogori înaintea mea la Ghilgal; şi eu mă voi pogorî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, până voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.”
9. De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s-au împlinit în aceeaşi zi.
10. Când au ajuns la Ghibea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de prooroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi el a prorocit în mijlocul lor.
11. Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte, au văzut că prorocea împreună cu proorocii, şi îşi ziceau unul altuia în popor: „Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este între prooroci?”
12. Cineva din Ghibea a răspuns: „Şi cine este tatăl lor?” De-acolo zicala: „Oare şi Saul este între prooroci?” –
13. Când a sfârşit de prorocit, s-a dus pe înălţime.
14. Unchiul lui Saul a zis lui Saul şi slugii lui: „Unde v-aţi dus?” Saul a răspuns: „Să căutăm măgăriţele; dar când am văzut că nu le găsim, ne-am dus la Samuel.”
15. Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istoriseşte-mi dar ce v-a spus Samuel.”
16. Şi Saul a răspuns unchiului său: „Ne-a spus că măgăriţele s-au găsit.” Şi nu i-a spus nimic despre împărăţia despre care vorbise Samuel.
17. Samuel a chemat poporul înaintea Domnului la Miţpa,
18. şi a zis copiilor lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Eu am scos din Egipt pe Israel, şi v-am izbăvit din mâna Egiptenilor şi din mâna tuturor împărăţiilor care vă apăsau.
19. Şi astăzi, voi lepădaţi pe Dumnezeul vostru, care v-a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: ,Pune un împărat peste noi!’ Înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după miile voastre.”
20. Samuel a apropiat toate seminţiile lui Israel, şi a ieşit la sorţi seminţia lui Beniamin.
21. A apropiat seminţia lui Beniamin pe familii, şi a ieşit la sorţ familia lui Matri. Apoi a ieşit la sorţ Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit.
22. Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?” Şi Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.”
23. Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s-a înfăţişat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus.
24. Samuel a zis întregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el”. Şi tot poporul a strigat: „Trăiască împăratul”!”
25. Samuel a făcut cunoscut poporului dreptul împărăţiei, şi l-a scris într-o carte, pe care a pus-o înaintea Domnului. Apoi a dat drumul întregului popor, trimiţând pe fiecare acasă.
26. Şi Saul s-a dus acasă în Ghibea, însoţit de o parte din ostaşi a căror inimă o mişcase Dumnezeu.
27. S-au găsit însă şi oameni răi, care ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?” Şi l-au dispreţuit, şi nu i-au adus nici un dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i aude.
1. Nahaş, Amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş: „Fă legământ cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.”
2. Dar Nahaş, Amonitul, le-a răspuns: „Voi face legământ cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, şi să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel.”
3. Bătrânii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile, ca să trimitem soli în tot ţinutul lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie”.
4. Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul a ridicat glasul, şi a plâns.
5. Saul tocmai se întorcea de la câmp, în urma boilor, şi a întrebat: „Ce are poporul de plânge?” I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes.
6. Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s-a mâniat foarte tare.
7. A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăţi, şi le-a trimis prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicând: „Oricine nu va merge după Saul şi Samuel, îşi va vedea boii tăiaţi la fel”. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om.
8. Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii, şi bărbaţii lui Iuda treizeci de mii.
9. Ei au zis solilor care veniseră: „Aşa să vorbiţi locuitorilor Iabesului din Galaad: Mâine, când va dogorî soarele, veţi avea ajutor”. Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, care s-au umplut de bucurie,
10. şi au zis Amoniţilor: „Mâine ne vom supune vouă, şi ne veţi face ce vă va plăcea”.
11. A două zi, Saul a împărţit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra Amoniţilor în straja dimineţii, şi i-au bătut până la căldura zilei. Cei ce au scăpat, au fost risipiţi, şi n-au mai rămas doi laolaltă dintre ei.
12. Poporul a zis lui Samuel: „Cine zicea: ,Saul să domnească peste noi? ‘Daţi încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorâm.”
13. Dar Saul a zis: „Nimeni nu va fi omorât în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel”.
14. Şi Samuel a zis poporului: „Veniţi, şi să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăţia.”
15. Tot poporul s-a dus la Ghilgal, şi au pus pe Saul împărat, înaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe de mulţumire înaintea Domnului; şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s-au înveselit foarte mult acolo.
1. Samuel a zis întregului Israel: „Iată că v-am ascultat glasul în tot ce mi-aţi zis, şi am pus un împărat peste voi.
2. De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cât despre mine, eu sunt bătrân, am albit, aşa că fiii mei sunt cu voi; am umblat înaintea voastră, din tinereţe până în ziua de azi.
3. Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.”
4. Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, şi nici n-ai primit nimic din mâna nimănui”.
5. El le-a mai zis: „Domnul este martor împotriva voastră, şi unsul Lui este martor, în ziua aceasta, că n-aţi găsit nimic în mâinile mele”. Şi ei au răspuns: „Sunt martori!”
6. Atunci Samuel a zis poporului: „Domnul a pus pe Moise şi pe Aaron, şi a scos pe părinţii voştri din Egipt.
7. Acum, înfăţişaţi-vă, ca să vă judec înaintea Domnului pentru toate binefacerile pe care vi le-a făcut Domnul, vouă şi părinţilor voştri.
8. După ce a venit Iacov în Egipt, părinţii voştri au strigat către Domnul, şi Domnul a trimis pe Moise şi pe Aaron, care au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au adus să locuiască în locul acesta.
9. Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor; şi El i-a vândut în mâinile lui Sisera, căpetenia oştirii Haţorului, în mâinile Filistenilor, şi în mâinile împăratului Moabului, care au început lupta împotriva lor.
10. Au strigat iarăşi către Domnul, şi au zis: ,Am păcătuit, căci am părăsit pe Domnul, şi am slujit Baalilor şi Astarteelor; izbăveşte-ne acum din mâna vrăjmaşilor noştri, şi-Ţi vom sluji.”
11. Şi Domnul a trimis pe Ierubaal, şi pe Barac şi pe Iefta, şi pe Samuel, şi v-a izbăvit din mâna vrăjmaşilor voştri care vă înconjurau, şi aţi locuit în linişte.
12. Apoi, când aţi văzut că Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi zis: ,Nu!’ ci un împărat să domnească peste noi”. „Şi totuşi Domnul, Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru.
13. Iată dar împăratul pe care l-aţi ales, şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul a pus un împărat peste voi.
14. Dacă vă veţi teme de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui, şi dacă nu vă veţi împotrivi cuvântului Domnului, vă veţi alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atât voi cât şi împăratul care domneşte peste voi.
15. Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, şi vă veţi împotrivi cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinţilor voştri.
16. Acum mai aşteptaţi aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul sub ochii voştri.
17. Nu suntem noi la seceratul grânelor? Voi striga către Domnul, şi va trimite tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cât de rău aţi făcut înaintea Domnului când aţi cerut un împărat pentru voi”.
18. Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel.
19. Şi tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi”.
20. Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi de la Domnul, şi slujiţi Domnului din toată inima voastră.
21. Nu vă abateţi de la El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic.
22. Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărât să facă din voi poporul Lui.
23. Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă.
24. Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşoară El printre voi.
25. Dar dacă veţi face răul, veţi pieri, voi şi împăratul vostru”.
1. Saul era în vârstă de treizeci de ani, când a ajuns împărat, şi a domnit doi ani peste Israel.
2. Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui.
3. Ionatan a bătut tabăra Filistenilor care era la Gheba, şi Filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând: „Să audă Evreii lucrul acesta!”
4. Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra Filistenilor, şi Israel s-a făcut urât Filistenilor”. Şi poporul a fost adunat la Saul în Ghilgal.
5. Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care şi şase mii de călăreţi; şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărât la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven.
6. Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânşi de aproape şi s-au ascuns în peşteri, în stufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă.
7. Unii Evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lângă el tremura.
8. A aşteptat şapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă Saul.
9. Atunci Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţumire.” Şi a jertfit arderea de tot.
10. Pe când sfârşea de adus arderea de tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine.
11. Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât, şi că Filistenii sunt strânşi la Micmaş,
12. mi-am zis: Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului! Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot.”
13. Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;
14. dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui, şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.”
15. Apoi Samuel s-a sculat, şi s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape şase sute de oameni.
16. Saul, fiul său Ionatan, şi poporul care se afla cu ei, se aşezaseră la Gheba lui Beniamin, şi Filistenii tăbărau la Micmaş.
17. Din tabăra Filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiiască: una a luat drumul spre Ofra, spre ţara Şual;
18. alta a luat drumul spre Bet-Horon; şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim, înspre pustie.”
19. În toată ţara lui Israel nu se găsea nici un fierar; căci Filistenii ziseră: „Să împiedicăm pe Evrei să-şi facă săbii sau suliţe.”
20. Şi fiecare om din Israel se pogora la Filisteni ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa,
21. când se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vârf ţepuşului cu care mâna boii.
22. Şi aşa s-a întâmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decât Saul şi fiul său Ionatan.
23. O ceată de Filisteni a venit şi s-a aşezat la trecătoarea Micmaşului.
1. Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem până la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta.” Şi n-a spus nimic tatălui său.
2. Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.
3. Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus.
4. Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt Sene.
5. Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba.
6. Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.”
7. Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.”
8. „Ei bine!” a zis Ionatan, „haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.
9. Dacă ne vor zice: ,Opriţi-vă până vom veni noi la voi!’ vom rămâne pe loc, şi nu ne vom sui la ei.
10. Dar dacă vor zice: ,Suiţi-vă la noi!’ ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul.”
11. S-au arătat amândoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: „Iată că Evreii ies din găurile în care s-au ascuns.”
12. Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.” Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.”
13. Şi Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.
14. În această întâie înfrângere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ.
15. A intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.
16. Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge în toată părţile.
17. Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.” Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.
18. Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!” – Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. –
19. Pe când vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mâna!”
20. Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au strâns, şi au înaintat până la locul luptei; şi Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, şi învălmăşeala era nespus de mare.
21. Evreii care erau mai dinainte la Filisteni, şi care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi, s-au unit cu Israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan.
22. Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflând că Filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie.
23. Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, şi lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.
24. Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!” Şi nimeni nu mâncase.
25. Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe faţa pământului.
26. Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând; dar nici unul n-a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurământul.
27. Ionatan nu ştia de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere, şi a dus mâna la gură; şi ochii i s-au luminat.
28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicând: ,Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!” Şi poporul era sleit de puteri.
29. Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta!
30. Negreşit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost înfrângerea Filistenilor mai mare?”
31. În ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era foarte obosit,
32. şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pământ şi i-a mâncat cu sânge cu tot.
33. Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.”
34. Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mâncaţi, şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mâna, ca să-l junghie pe piatră.
35. Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului.
36. Saul a zis: „Să ne pogorâm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămână unul măcar.” Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.” Atunci preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu”.
37. Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat nici un răspuns.
38. Saul a zis: „Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvârşit păcatul acesta astăzi.
39. Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvârşit fiul meu Ionatan, va muri.” Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.
40. Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.” Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.”
41. Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată adevărul.” Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.
42. Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.” Şi sorţul a căzut pe Ionatan.
43. Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut”. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am gustat puţină miere, cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.”
44. Şi Saul a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!”
45. Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.
46. Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, şi Filistenii s-au dus acasă.
47. După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori încotro se întorcea, era biruitor.
48. S-a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau.
49. Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.
50. Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51. Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
52. În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva Filistenilor; şi de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua cu el.
1. Samuel a zis lui Saul: „Pe mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel: Ascultă dar ce zice Domnul.
2. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a astupat drumul la ieşirea lui din Egipt.
3. Du-te acum, bate pe Amalec, şi nimiceşte cu desăvârşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.”
4. Saul a adunat poporul, şi l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeştri, şi zece mii de oameni din Iuda.
5. Saul a mers până la cetatea lui Amalec, şi a pus nişte oameni la pândă în vale.
6. Şi a zis Cheniţilor: „Duceţi-vă, plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el; căci voi v-aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel, când s-au suit din Egipt”. Şi Cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec.
7. Saul a bătut pe Amalec, de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului.
8. A prins viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvârşire tot poporul, trecându-l prin ascuţişul sabiei.
9. Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag, şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi, şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârşire şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.
10. Domnul a vorbit lui Samuel, şi i-a zis:
11. „Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele”. Samuel s-a mâhnit, şi toată noaptea a strigat către Domnul.
12. S-a sculat dis-de-dimineaţă, ca să se ducă înaintea lui Saul. Şi au venit şi i-au spus: „Saul s-a dus la Carmel, şi iată că şi-a înălţat un semn de biruinţă, apoi s-a întors, şi, trecând mai departe, s-a pogorât la Ghilgal”.
13. Samuel s-a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvântat de Domnul! Am păzit cuvântul Domnului”.
14. Samuel a zis: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele, şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?”
15. Saul a răspuns: „Le-au adus de la Amaleciţi, pentru că poporul a cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului, Dumnezeului tău; iar pe celelalte, le-am nimicit cu desăvârşire”.
16. Samuel a zis lui Saul: „Stai, şi-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul astă noapte”. Şi Saul i-a zis: „Vorbeşte”.
17. Samuel a zis: „Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel, şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?
18. Domnul te trimisese, zicând: ,Du-te, şi nimiceşte cu desăvârşire pe păcătoşii aceia, pe Amaleciţi; războieşte-te cu ei până îi vei nimici’.
19. Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii, şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?”
20. Saul a răspuns lui Samuel: „Am ascultat glasul Domnului, şi m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvârşire pe Amaleciţi;
21. dar poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârşire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal”.
22. Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.
23. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat”.
24. Atunci Saul a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului, şi n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.
25. Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin până la pământ înaintea Domnului.”
26. Samuel a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine: fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, şi Domnul te leapădă, ca să nu mai fii împărat peste Israel”.
27. Şi pe când se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat de pulpana hainei, şi s-a rupt.
28. Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi domnia lui Israel deasupra ta, şi o dă altuia mai bun decât tine.
29. Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.”
30. Saul a zis iarăşi: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinsteşte-mă în faţa bătrânilor poporului meu, şi în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeului tău.”
31. Samuel s-a întors şi a mers după Saul, şi Saul s-a închinat înaintea Domnului.
32. Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.” Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii!”
33. Samuel a zis: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal.
34. Samuel a plecat la Rama, şi Saul s-a suit acasă la Ghibea lui Saul.
35. Samuel nu s-a mai dus să vadă pe Saul până în ziua morţii sale. Dar Samuel plângea pe Saul, pentru că Domnul Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.
1. Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.”
2. Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle, şi mă va ucide.” Şi Domnul a zis: „Să iei cu tine un viţel, şi să zici: ,Vin să aduc o jertfă Domnului.’
3. Să pofteşti pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta ce trebuie să faci, şi Îmi vei unge pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.”
4. Samuel a făcut ce zisese Domnul, şi s-a dus la Betleem. Bătrânii cetăţii au alergat înspăimântaţi înaintea lui şi au zis: „Ce vesteşte venirea ta: ceva bun?”
5. El a răspuns: „Da; vin să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă, şi veniţi cu mine la jertfă.” A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui, şi i-a poftit la jertfă.
6. Când au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.”
7. Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.”
8. Isai a chemat pe Abinadab, şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.”
9. Isai a trecut pe Şama; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.”
10. Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n-a ales pe nici unul din ei.”
11. Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?”. Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.”
12. Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te, şi unge-l, căci el este!”
13. Samuel a luat cornul cu untdelemn, şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare. Samuel s-a sculat, şi s-a dus la Rama.
14. Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul.
15. Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău de la Dumnezeu te munceşte.
16. Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sunt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cânte cu harfa; şi, când duhul rău trimis de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cânta cu mâna, şi vei fi uşurat.”
17. Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi dar un om care să cânte bine, şi aduceţi-l la mine.”
18. Unul din slujitori a luat cuvântul, şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cânte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip, şi Domnul este cu el.”
19. Saul a trimis nişte oameni la Isai, să-i spună: „Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu oile.”
20. Isai a luat un măgar, l-a încărcat cu pâine, cu un burduf cu vin şi cu un ied, şi a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David.
21. David a ajuns la Saul, şi s-a înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să-i poarte armele.
22. Saul a trimis vorbă lui Isai, zicând: „Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.”
23. Şi când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harfa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el.
1. Filistenii şi-au strâns oştile ca să facă război, şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
2. Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în Valea terebinţilor, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor.
3. Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.
4. Atunci a ieşit un om din tabăra Filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat, şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.
5. Pe cap avea un coif de aramă, şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.
6. Avea nişte turetci de aramă peste fluierele picioarelor, şi o pavăză de aramă între umeri.
7. Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.
8. Filisteanul s-a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu Filistean, şi nu sunteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea!
9. Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji.”
10. Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om, ca să mă lupt cu el.”
11. Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică.
12. Şi David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrân înaintat în vârstă.
13. Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui, care porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, şi al treilea Şama.
14. David era cel mai tânăr. Şi când cei trei mai mari au urmat pe Saul,
15. David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.
16. Filisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.
17. Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini, şi aleargă în tabără la fraţii tăi;
18. du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice.
19. Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea terebinţilor, în război cu Filistenii.”
20. David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile, şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.
21. Israel şi Filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.
22. David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile, şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.
23. Pe când vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile Filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.
24. La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.