LEVITICUL
1. Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din cortul întâlnirii, şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă fie din turmă.
3. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului.
4. Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.
5. Să junghie viţelul înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să aducă sângele, şi să-l stropească de jur împrejur pe altarul de la uşa cortului întâlnirii.
6. Să jupoaie viţelul adus ca ardere de tot, şi să-l taie în bucăţi.
7. Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar şi să pună lemne pe foc.
8. Preoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar.
9. Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele; şi preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
10. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără cusur.
11. Să-l junghie în partea de miazănoapte a altarului, înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
12. El să-l taie în bucăţi; şi preotul să le pună, împreună cu capul şi grăsimea, pe lemnele din focul de pe altar.
13. Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele, şi preotul să le aducă pe toate, şi să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
14. Dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbel.
15. Preotul să aducă pasărea pe altar; să-i despice capul cu unghia, şi s-o ardă pe altar, iar sângele să i se scurgă pe un perete al altarului.
16. Să scoată guşa cu penele ei, şi s-o arunce lângă altar, spre răsărit, în locul unde se strânge cenuşa.
17. Să-i frângă aripile, fără să le dezlipească; şi preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
1. Când va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea, şi să adauge şi tămâie.
2. S-o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii, stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămâia, şi s-o ardă pe altar ca jertfă de aducere aminte. Acesta este un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
3. Ce va rămâne din darul acesta de mâncare, să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfânt între jertfele de mâncare, mistuite de foc înaintea Domnului.
4. Dacă vei aduce ca jertfă de mâncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci nişte turte nedospite, făcute din floare de făină, frământate cu untdelemn, şi nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.
5. Dacă darul tău, adus ca jertfă de mâncare, va fi o turtă coaptă în tigaie, să fie făcută din floarea făinii, nedospită şi frământată cu untdelemn.
6. S-o frângi în bucăţi, şi să torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare.
7. Dacă darul tău adus ca jertfă de mâncare va fi o turtă coaptă pe grătar, să fie făcută din floarea făinii, frământată cu untdelemn.
8. Darul de mâncare făcut din aceste lucruri să-l aduci Domnului; şi anume, să fie dat preotului, care-l va aduce pe altar.
9. Preotul va lua din darul de mâncare partea care trebuie adusă ca aducere aminte, şi o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare, de un miros plăcut Domnului.
10. Ce va rămâne din darul acesta de mâncare, să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfânt între darurile mistuite de foc înaintea Domnului.
11. Nici unul din darurile, pe care le veţi aduce ca jertfă de mâncare înaintea Domnului, să nu fie făcut cu aluat; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.
12. Ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, veţi putea să le aduceţi Domnului; dar ca dar de mâncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar.
13. Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.
14. Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, să aduci ca dar de mâncare din cele dintâi roade ale tale, spice coapte de curând, prăjite la foc şi boabe noi pisate.
15. Să torni untdelemn pe ele, şi să adaugi şi tămâie; acesta este un dar de mâncare.
16. Preotul să ardă ca aducere aminte o parte din boabele pisate şi din untdelemn, cu toată tămâia. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare, mistuită de foc înaintea Domnului.
1. Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulţumire: Dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur, înaintea Domnului.
2. Să pună mâna pe capul dobitocului, să-l junghie la uşa cortului întâlnirii; şi preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar de jur împrejur.
3. Din această jertfă de mulţumire, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie;
4. cei doi rărunchi, şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse, şi prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.
5. Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
6. Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulţumire Domnului, va fi din turmă, fie parte bărbătească fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur.
7. Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului.
8. Să-şi pună mâna pe capul dobitocului, şi să-l junghie înaintea cortului întâlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
9. Din această jertfă de mulţumire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, şi anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie,
10. cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.
11. Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului.
12. Dacă darul lui va fi o capră, s-o aducă înaintea Domnului.
13. Să-şi pună mâna pe capul vitei, şi s-o junghie înaintea cortului întâlnirii; şi fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
14. Apoi din ea, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
15. cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.
16. Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului.
17. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui: cu nici un chip să nu mâncaţi nici grăsime, nici sânge.”
1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune: „Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute; şi anume:
3. Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea, şi prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel fără cusur, ca jertfă de ispăşire pentru păcatul pe care l-a făcut.
4. Să aducă viţelul la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului, şi să-l junghie înaintea Domnului.
5. Preotul, care a primit ungerea, să ia din sângele viţelului, şi să-l aducă în cortul întâlnirii:
6. să-şi înmoaie degetul în sânge, şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinăuntru a sfântului locaş.
7. Apoi preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii; iar tot celălalt sânge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întâlnirii.
8. Să ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă de ispăşire, şi anume: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
9. cei doi rărunchi, şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. Preotul să ia aceste părţi,
10. cum se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţumire, şi să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
11. Dar pielea viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui,
12. adică tot viţelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde se aruncă cenuşa, şi să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenuşă.
13. Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, şi făcându-se astfel vinovată,
14. şi dacă păcatul săvârşit s-a descoperit, adunarea să aducă un viţel ca jertfă de ispăşire, şi anume să-l aducă înaintea cortului întâlnirii.
15. Bătrânii adunării să-şi pună mâinile pe capul viţelului înaintea Domnului, şi să junghie viţelul înaintea Domnului.
16. Preotul care a primit ungerea, să aducă din sângele viţelului în cortul întâlnirii;
17. să-şi înmoaie degetul în sânge, şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinăuntru.
18. Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii; şi să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întâlnirii.
19. Toată grăsimea viţelului s-o ia şi s-o ardă pe altar.
20. Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta.
21. Viţelul rămas, să-l scoată apoi afară din tabără, şi să-l ardă ca şi pe viţelul dintâi. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.
22. Dacă o căpetenie a păcătuit, făcând fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului său, lucruri care nu trebuie făcute şi s-a făcut astfel vinovat,
23. şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un ţap fără cusur!
24. Să-şi pună mâna pe capul ţapului, şi să-l junghie în locul unde se junghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispăşire.
25. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei de ispăşire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot.
26. Toată grăsimea s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţumire. Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta.
27. Dacă cineva din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute şi s-a făcut astfel vinovat,
28. şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.
29. Să-şi pună mâna pe capul jertfei de ispăşire, şi s-o junghie în locul unde se junghie arderile de tot.
30. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
31. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta.
32. Dacă va aduce ca jertfă de ispăşire un miel, să aducă o parte femeiască fără cusur.
33. Să-şi pună mâna pe capul jertfei, şi s-o junghie ca jertfă de ispăşire în locul unde se junghie arderile de tot.
34. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
35. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvârşit, şi i se va ierta.
1. Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui, nespunând ce a văzut sau ce ştie, şi va cădea astfel sub vină,
2. sau când cineva, fără să ştie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei târâtoare necurate, şi va băga apoi de seamă şi se va face astfel vinovat;
3. sau când cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, şi va băga de seamă mai târziu, şi se va face astfel vinovat;
4. sau când cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să facă ceva rău sau bine, şi nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu, şi se va face astfel vinovat:
5. Când cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-şi mărturisească păcatul.
6. Apoi să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină, pentru păcatul pe care l-a făcut, o parte femeiască din turmă, şi anume, o oaie sau o capră, ca jertfă ispăşitoare. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea păcatului lui.
7. Dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispăşire, iar celălalt ca ardere de tot.
8. Să le aducă preotului, care va jertfi întâi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispăşire. Preotul să-i frângă cu unghia capul de la grumaz, fără să-l despartă;
9. să stropească un perete al altarului cu sângele jertfei de ispăşire, iar celălalt sânge să-l stoarcă la picioarele altarului: aceasta este o jertfă de ispăşire.
10. Cealaltă pasăre s-o pregătească drept ardere de tot, după rânduielile aşezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a făcut, şi i se va ierta.
11. Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, şi anume ca dar de ispăşire; să nu pună untdelemn pe ea, şi să n-adauge nici tămâie, căci este un dar de ispăşire.
12. S-o aducă la preot, şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, şi s-o ardă pe altar, ca şi pe darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: acesta este un dar de ispăşire.
13. Astfel va face preotul pentru omul acela ispăşirea păcatului pe care l-a făcut faţă de unul din aceste lucruri, şi i se va ierta. Cealaltă parte care va mai rămâne din darul acesta, să fie a preotului, ca şi la darul de mâncare.”
14. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
15. „Când cineva va face o nelegiuire şi va păcătui fără voie faţă de lucrurile închinate Domnului, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui un berbec fără cusur din turmă, după preţuirea ta, în sicli de argint, după siclul sfântului locaş.
16. Să mai adauge a cincea parte la preţul lucrului, cu care a înşelat sfântul locaş, şi să-l încredinţeze preotului. Şi preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, şi i se va ierta.
17. Când va păcătui cineva făcând, fără să ştie, împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie făcute, şi se va face vinovat, purtându-şi astfel vina,
18. să aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea greşelii pe care a făcut-o fără să ştie; şi i se va ierta.
19. Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat faţă de Domnul.”
1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. „Când va păcătui cineva şi va săvârşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredinţat lui, sau dat în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela pe aproapele lui,
3. tăgăduind că a găsit un lucru pierdut, sau făcând un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte;
4. când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,
5. sau lucru pentru care a făcut un jurământ strâmb – ori care ar fi – să-l dea înapoi întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui, şi să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când îşi va aduce jertfa lui pentru vină.
6. Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului.
7. Şi preotul va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, ori care ar fi greşeala, de care se va fi făcut vinovat.”
8. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
9. „Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi, şi zi: „Iată legea arderii de tot. Arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea până dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar.
10. Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa făcută de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, şi s-o verse lângă altar.
11. Apoi să se dezbrace de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc curat.
12. Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele, şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulţumire.
13. Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.
14. „Iată legea darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului.
15. Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, şi s-o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului.
16. Aaron şi fiii lui să mănânce ce va mai rămâne din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat, într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii.
17. Să n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru prea sfânt, ca şi jertfa de ispăşire şi ca şi jertfa pentru vină.
18. Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfinţit.”
19. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
20. „Iată darul pe care îl vor face Domnului Aaron şi fiii lui, în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare veşnic, jumătate dimineaţa şi jumătate seara.
21. Să fie pregătită în tigaie cu untdelemn, şi s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
22. Preotul dintre fiii lui Aaron, care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veşnică înaintea Domnului: să fie arsă întreagă.
23. Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”
24. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
25. „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi zi: „Iată legea jertfei de ispăşire. Vita pentru jertfa de ispăşire să fie junghiată înaintea Domnului în locul unde se junghie arderea de tot: ea este un lucru prea sfânt.
26. Preotul care va aduce jertfa de ispăşire, acela s-o mănânce; şi anume să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii.
27. Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veşmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt.
28. Vasul de pământ în care se va fierbe, să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă.
29. Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea: ea este un lucru prea sfânt.
30. Dar să nu se mănânce nici o jertfă de ispăşire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispăşirii în sfântul locaş: ci aceea să fie arsă în foc.
1. Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru prea sfânt.
2. În locul unde se junghie arderea de tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur.
3. Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele,
4. cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi.
5. Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină.
6. Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea; şi anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru prea sfânt.
7. Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa de ispăşire; aceeaşi lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea.
8. Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva, să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
9. Orice jertfă de mâncare, coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie, să fie a preotului care a adus-o.
10. Iar orice jertfă de mâncare, frământată cu untdelemn şi uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.
11. Iată legea jertfei de mulţumire, care se va aduce Domnului.
12. Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte nedospite, frământate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn.
13. Pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire.
14. Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropeşte sângele jertfei de mulţumire.
15. Carnea jertfei de laudă şi de mulţumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţa.
16. Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca dar de bună voie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce; iar ce va rămâne din ea, să se mănânce a doua zi.
17. Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi, să fie ars în foc.
18. Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită, şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios, şi oricine va mânca din ea îşi va purta vina.
19. Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată: ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne;
20. dar acela care, găsindu-se în stare de necurăţenie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.
21. Şi cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, şi va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.”
22. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
23. „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune: ,Să nu mâncaţi grăsime de bou, de miel sau de capră.
24. Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice altceva, numai să n-o mâncaţi.
25. Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul său.
26. Să nu mâncaţi sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui.
27. Cine va mânca vreun fel de sânge, va fi nimicit din poporul său!”
28. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
29. „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulţumire, să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire.
30. Să aducă cu mâinile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului; şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
31. Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor lui.
32. Din jertfele voastre de mulţumire, să daţi preotului şi spata dreaptă, aducând-o ca dar luat prin ridicare.
33. Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sângele şi grăsimea jertfei de mulţumire.
34. Căci Eu iau din jertfele de mulţumire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel.
35. Acesta este dreptul, pe care li-l va da ungerea lui Aaron şi a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfăţişaţi ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
36. Iată ce porunceşte Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii lor.”
37. Aceasta este legea arderii de tot, a darului de mâncare, a jertfei de ispăşire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului, şi a jertfei de mulţumire.
38. Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai, în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.
1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. „Ia pe Aaron şi pe fiii lui împreună cu el, veşmintele, untdelemnul pentru ungere, viţelul pentru jertfa de ispăşire, cei doi berbeci şi coşul cu azimile,
3. şi cheamă toată adunarea la uşa cortului întâlnirii.”
4. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul; şi adunarea s-a strâns la uşa cortului întâlnirii.
5. Moise a zis adunării: „Iată ce a poruncit Domnul să se facă.”
6. Moise a adus pe Aaron şi pe fiii lui, şi i-a spălat cu apă.
7. A pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia, şi a pus pe el efodul, pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat.
8. I-a pus pieptarul, şi a pus în pieptar Urim şi Tumim.
9. I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a aşezat placa de aur, cununa împărătească sfântă, cum poruncise lui Moise Domnul.
10. Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfântul locaş şi toate lucrurile, care erau în el, şi le-a sfinţit.
11. A stropit cu el altarul de şapte ori, şi a uns altarul şi toate uneltele lui, şi ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfinţească.
12. Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, şi l-a uns, ca să-l sfinţească.
13. Moise a adus şi pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele, şi le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise Domnul.
14. A apropiat apoi viţelul adus ca jertfă de ispăşire; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul viţelului adus ca jertfă de ispăşire.
15. Moise l-a junghiat, a luat sânge, şi a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, şi a curăţit altarul; celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului, şi l-a sfinţit astfel, făcând ispăşire pentru el.
16. A luat apoi toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, şi le-a ars pe altar.
17. Iar cealaltă parte care a mai rămas din viţel şi anume: pielea, carnea şi balega, le-a ars în foc, afară din tabără, cum poruncise lui Moise Domnul.
18. A apropiat apoi berbecul pentru arderea de tot; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
19. Moise l-a junghiat, şi a stropit sângele pe altar de jur împrejur.
20. A tăiat berbecul în bucăţi, şi a ars capul, bucăţile şi grăsimea.
21. A spălat cu apă măruntaiele şi picioarele, şi a ars tot berbecul pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
22. A adus apoi celălalt berbec, adică berbecul pentru închinarea în slujba Domnului; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
23. Moise a junghiat berbecul, a luat din sângele lui, şi a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept.
24. A adus pe fiii lui Aaron, a pus sânge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept, iar sângele rămas l-a stropit pe altar de jur împrejur.
25. A luat grăsimea, coada, toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, şi spata dreaptă;
26. a luat de asemenea din coşul cu azimi, pus înaintea Domnului, o turtă fără aluat, o turtă de pâine făcută cu untdelemn şi o plăcintă, şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă.
27. Toate aceste lucruri le-a pus în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor săi, şi le-a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
28. Apoi Moise le-a luat din mâinile lor, şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
29. Moise a luat pieptul berbecului de închinare în slujba Domnului şi l-a legănat într-o parte şi într-alta ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul.
30. Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor; şi a sfinţit astfel pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor împreună cu el.
31. Moise a zis lui Aaron şi fiilor lui: „Fierbeţi carnea la uşa cortului întâlnirii; acolo s-o mâncaţi, împreună cu pâinea care este în coş pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit, zicând: ,Aaron şi fiii lui s-o mănânce.’
32. Iar partea care va mai rămâne din carne şi din pâine, s-o ardeţi în foc.
33. Timp de şapte zile, să nu ieşiţi deloc din uşa cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului.
34. Ce s-a făcut azi, Domnul a poruncit să se facă şi de acum încolo ca ispăşire pentru voi.
35. Să rămâneţi dar şapte zile la uşa cortului întâlnirii, zi şi noapte, şi să păziţi poruncile Domnului, ca să nu muriţi; căci aşa mi s-a poruncit.”
36. Aaron şi fiii lui au făcut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.
1. În ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui, şi pe bătrânii lui Israel.
2. Şi a zis lui Aaron: „Ia un viţel pentru jertfa de ispăşire, şi un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului.
3. Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: ,Luaţi un ţap, pentru jertfa de ispăşire, un viţel şi un miel de un an şi fără cusur, pentru arderea de tot;
4. un taur şi un berbec, pentru jertfa de mulţumire, ca să-i jertfiţi înaintea Domnului, şi un dar de mâncare, frământat cu untdelemn. Căci azi vi se va arăta Domnul.”
5. Ei au adus înaintea cortului întâlnirii tot ce poruncise Moise; şi toată adunarea s-a apropiat, şi a stat înaintea Domnului.
6. Moise a zis: „Să faceţi ce a poruncit Domnul; şi vi se va arăta slava Domnului.”
7. Moise a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar; adu-ţi jertfa ta de ispăşire şi arderea ta de tot, şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, cum a poruncit Domnul.”
8. Aaron s-a apropiat de altar, şi a junghiat viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
9. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el; el şi-a muiat degetul în sânge, a uns coarnele altarului, iar celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului.
10. A ars pe altar grăsimea, rărunchii, şi prapurul ficatului de la viţelul pentru jertfa de ispăşire, cum poruncise lui Moise Domnul.
11. Iar carnea şi pielea le-a ars în foc afară din tabără.
12. A junghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el, şi el l-a stropit pe altar de jur împrejur.
13. I-au adus şi arderea de tot tăiată în bucăţi, cu cap cu tot, şi le-a ars pe altar.
14. A spălat măruntaiele şi picioarele, şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.
15. În urmă, a adus jertfa pentru popor. A luat ţapul pentru jertfa de ispăşire a poporului, l-a junghiat, şi l-a adus jertfă de ispăşire, ca şi pe cea dintâi jertfă.
16. A adus apoi arderea de tot, şi a jertfit-o, după rânduielile aşezate.
17. A adus şi jertfa de mâncare, a umplut un pumn din ea, şi a ars-o pe altar, afară de arderea de tot de dimineaţă.
18. A junghiat apoi taurul şi berbecul, ca jertfă de mulţumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, şi el a stropit pe altar de jur împrejur.
19. I-au adus apoi grăsimea taurului şi a berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, rărunchii, şi prapurul ficatului;
20. au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, şi el a ars grăsimile pe altar.
21. Aaron a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile şi spata dreaptă, cum poruncise lui Moise Domnul.
22. Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor, şi l-a binecuvântat. Apoi, după ce a adus jertfa de ispăşire, arderea de tot şi jertfa de mulţumire, s-a pogorât.
23. Moise şi Aaron au intrat în cortul întâlnirii. Când au ieşit din el, au binecuvântat poporul. Şi slava Domnului s-a arătat întregului popor.
24. Un foc a ieşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
1. Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.
2. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.
3. Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: ,Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.” Aaron a tăcut.
4. Şi Moise a chemat pe Mişael şi Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, scoateţi pe fraţii voştri din sfântul locaş, şi duceţi-i afară din tabără.”
5. Ei s-au apropiat, şi i-au scos afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, cum zisese Moise.
6. Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiţi capetele, şi să nu vă rupeţi hainele, ca nu cumva să muriţi, şi să Se mânie Domnul împotriva întregii adunări. Lăsaţi pe fraţii voştri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul.
7. Voi să nu ieşiţi din uşa cortului întâlnirii, ca să nu muriţi; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi.” Ei au făcut cum zisese Moise.
8. Domnul a vorbit lui Aaron, şi a zis:
9. „Tu şi fiii tăi împreună cu tine, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare, când veţi intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii voştri,
10. ca să puteţi deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce nu este curat,
11. şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile, pe care li le-a dat Domnul prin Moise.”
12. Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, cei doi fii care mai rămăseseră lui Aaron: „Luaţi partea din darul de mâncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, şi mâncaţi-o fără aluat lângă altar: căci este un lucru prea sfânt.
13. S-o mâncaţi într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău şi dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului; căci aşa mi-a fost poruncit.
14. Să mâncaţi de asemenea într-un loc curat, tu, fiii tăi şi fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într-o parte şi alta, şi spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare; căci ele vă sunt date, ca un drept cuvenit ţie şi ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulţumire ale copiilor lui Israel.
15. Împreună cu grăsimile rânduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusă ca jertfă prin ridicare, şi pieptul care se leagănă într-o parte şi alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale şi ale fiilor tăi împreună cu tine, printr-o lege veşnică, aşa cum a poruncit Domnul.”
16. Moise a căutat ţapul adus ca jertfă de ispăşire; şi iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar şi Itamar, fiii care mai rămăseseră lui Aaron, şi a zis:
17. „Pentru ce n-aţi mâncat jertfa de ispăşire într-un loc sfânt? Ea este un lucru prea sfânt; şi Domnul v-a dat-o, ca să purtaţi nelegiuirea adunării, şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului.
18. Iată că sângele jertfei n-a fost dus înăuntrul sfântului locaş; trebuia s-o mâncaţi în sfântul locaş, cum am poruncit.”
19. Aaron a răspuns lui Moise: „Iată, ei şi-au adus azi jertfa de ispăşire şi arderea lor de tot înaintea Domnului; şi, după cele ce mi s-au întâmplat, dacă aş fi mâncat azi jertfa de ispăşire, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?”
20. Moise a auzit şi a fost mulţumit cu aceste cuvinte.
1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a zis:
2. „Vorbiţi copiilor lui Israel, şi spuneţi-le: ,Iată dobitoacele pe care le veţi mânca dintre toate dobitoacele de pe pământ.
3. Să mâncaţi orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă.
4. Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai, sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncaţi cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată: s-o priviţi ca necurată.
5. Să nu mâncaţi iepurele de casă, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.
6. Să nu mâncaţi iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.
7. Să nu mâncaţi porcul, care are unghia despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă; să-l priviţi ca necurat.
8. Să nu mâncaţi din carnea lor, şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte: să le priviţi ca necurate.
9. Iată vieţuitoarele, pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au aripi (înotătoare) şi solzi, şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri.
10. Dar să priviţi ca o urâciune pe toate cele ce n-au aripi şi solzi, din tot ce mişună în ape şi tot ce trăieşte în ape, fie în mări, fie în râuri.
11. Să le priviţi ca o urâciune, să nu mâncaţi din carnea lor, şi trupurile lor moarte să le priviţi ca o urâciune.
12. Să priviţi ca o urâciune pe toate cele care n-au aripi şi solzi în ape.
13. Iată dintre păsări, cele pe care le veţi privi ca o urâciune, şi din care să nu mâncaţi: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
14. şorecarul, şoimul şi tot ce este din neamul lui;
15. corbul şi toate soiurile lui;
16. struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi tot ce ţine de neamul lui;
17. huhurezul, heretele şi cocostârcul;
18. lebăda, pelicanul şi corbul de mare;
19. barza, bâtlanul, şi ce este din neamul lui, pupăza şi liliacul.
20. Să priviţi ca o urâciune orice târâtoare care zboară şi umblă pe patru picioare.
21. Dar, dintre toate târâtoarele care zboară şi umblă pe patru picioare, să mâncaţi pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări pe pământ.
22. Iată pe care să le mâncaţi: lăcusta, lăcusta solam, lăcusta hargol şi lăcusta hagab, după soiurile lor.
23. Pe toate celelalte târâtoare care zboară şi care au patru picioare să le priviţi ca o urâciune.
24. Ele vă vor face necuraţi: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat până seara,
25. şi oricine va purta trupurile lor moarte, să-şi spele hainele, şi va fi necurat până seara.
26. Să priviţi ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n-are copita despărţită şi nu rumegă: oricine se va atinge de el va fi necurat.
27. Să priviţi ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, care umblă pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat până seara;
28. şi oricine le va purta trupurile moarte, îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara. Să le priviţi ca necurate.
29. Iată, din vietăţile care se târăsc pe pământ, cele pe care le veţi privi ca necurate: cârtiţa, şoarecele şi şopârla, după soiurile lor;
30. ariciul, broasca, broasca ţestoasă, melcul şi cameleonul.
31. Să le priviţi ca necurate dintre toate târâtoarele: oricine se va atinge de ele moarte, va fi necurat până seara.
32. Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat, fie vas de lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuinţează la ceva; să fie pus în apă, şi va rămâne necurat până seara; după aceea va fi curat.
33. Tot ce se va găsi într-un vas de pământ în care va cădea ceva din aceste trupuri moarte, va fi necurat, şi veţi sparge vasul.
34. Orice lucru de mâncare, pe care va cădea ceva din apa aceasta, va fi necurat; şi orice băutură care se întrebuinţează la băut, oricare ar fi vasul în care se va găsi, va fi necurată.
35. Orice lucru, pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat; cuptorul şi vatra să se dărâme: vor fi necurate, şi le veţi privi ca necurate.
36. Numai izvoarele şi fântânile, care alcătuiesc grămezi de ape, vor rămâne curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat.
37. Dacă se întâmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămânţă care trebuie semănată, ea va rămâne curată.
38. Dar dacă se pusese apă pe sămânţă, şi cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată.
39. Dacă moare una din vitele care vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort, va fi necurat până seara;
40. cine va mânca din trupul ei mort, îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara; şi cine va purta trupul ei mort, îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara.
41. Pe orice târâtoare care se târăşte pe pământ, s-o priviţi ca necurată; să nu se mănânce.
42. Din toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, din toate cele ce se târăsc pe pântece, să nu mâncaţi; nici din toate cele ce umblă pe patru picioare sau pe un mare număr de picioare; ci să le priviţi ca o urâciune.
43. Să nu vă faceţi urâcioşi prin toate aceste târâtoare care se târăsc; să nu vă faceţi necuraţi prin ele, să nu vă spurcaţi prin ele.
44. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.
45. Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru, şi să fiţi sfinţi; căci Eu sunt sfânt.
46. Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate vieţuitoarele care se mişcă în ape, şi toate vietăţile care se târăsc pe pământ,
47. ca să faceţi deosebire între ce este necurat şi ce este curat, între dobitocul care se mănâncă şi dobitocul care nu se mănâncă.”
1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Când o femeie va rămâne însărcinată, şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei.
3. În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur.
4. Femeia să mai rămână încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu se atingă de nici un lucru sfânt, şi să nu se ducă la sfântul locaş, până nu se vor împlini zilele curăţirii ei.
5. Dacă naşte o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul; şi să rămână şaizeci şi şase de zile ca să se curăţească de sângele ei.
6. Când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire.
7. Preotul să le jertfească înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru ea; şi astfel, ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată.
8. Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată.”
1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
2. „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, care sunt preoţi.
3. Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb, şi dacă rana se arată mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat.
4. Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adâncă decât pielea, şi dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să închidă şapte zile pe cel cu rana.
5. A şaptea zi preotul să-l cerceteze iarăşi. Dacă i se pare că rana a stat pe loc şi nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă şapte zile.
6. Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a şaptea. Dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-şi spele hainele, şi va fi curat.
7. Dar dacă pecinginea s-a întins pe piele, după ce s-a arătat el preotului şi după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă odată cercetării preotului.
8. Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră.
9. Când se va arăta o rană de lepră pe un om, să-l aducă la preot.
10. Preotul să-l cerceteze. Şi dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească, şi în umflătură este şi o urmă de carne vie,
11. atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, căci este necurat.
12. Dacă lepra va face o spuzeală pe piele, şi va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde-şi va arunca preotul privirile,
13. preotul să-l cerceteze; şi dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana: fiindcă s-a făcut toată albă, el este curat.
14. Dar în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat;
15. când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră.
16. Dacă se schimbă carnea vie şi se face albă, să se ducă la preot;
17. preotul să-l cerceteze, şi dacă rana s-a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat.
18. Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită,
19. şi pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roşiatic, omul acela să se arate preotului.
20. Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea, şi dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă.
21. Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea, şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.
22. Dacă s-a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
23. Dar dacă pata a rămas pe loc şi nu s-a întins, este semnul rănii uscate unde a fost buba; preotul să-l declare curat.
24. Când un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc, şi se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roşiatic,
25. preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s-a făcut alb, şi ea pare mai adâncă decât pielea, este lepră, care a dat în arsură; preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră.
26. Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea, şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.
27. Preotul să-l cerceteze a şaptea zi. Şi dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
28. Dar dacă pata a rămas pe loc, nu s-a întins pe piele, şi a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii.
29. Când un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă,
30. preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adâncă decât pielea şi are păr gălbui şi subţire, preotul să declare pe omul acela necurat: este râie de cap, este lepră de cap sau de barbă.
31. Dacă preotul vede că rana râiei nu pare mai adâncă decât pielea, şi n-are păr negru, să închidă şapte zile pe cel cu rana de râie la cap.
32. Preotul să cerceteze rana a şaptea zi. Dacă râia nu s-a întins, dacă n-are păr gălbui, şi dacă nu pare mai adâncă decât pielea,
33. cel cu râia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este râia; şi preotul să-l închidă a doua oară şapte zile.
34. Preotul să cerceteze râia a şaptea zi. Dacă râia nu s-a întins pe piele, şi nu pare mai adâncă decât pielea, preotul să-l declare curat; el să-şi spele hainele, şi va fi curat.
35. Dar dacă râia s-a întins pe piele, după ce a fost declarat curat,
36. preotul să-l cerceteze. Şi dacă râia s-a întins pe piele, preotul n-are să mai caute să vadă dacă are păr gălbui: este necurat.
37. Dacă i se pare că râia a stat pe loc, şi că din ea a crescut păr negru, râia este vindecată: este curat, şi preotul să-l declare curat.
38. Când un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, şi anume pete albe,
39. preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sunt pete de un alb gălbui, acestea nu sunt decât nişte pete care au făcut spuzeală pe piele: este curat.
40. Când unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleşuv: este curat.
41. Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleşuv în partea dinainte: este curat.
42. Dar dacă în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roşiatic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi.
43. Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleşuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roşiatic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului,
44. este lepros, este necurat: preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap.
45. Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfâşiate, şi să umble cu capul gol; să-şi acopere barba, şi să strige: ,Necurat! Necurat!’
46. Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară din tabără.
47. Când se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in,
48. în urzeală sau în bătătură de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele,
49. şi rana va fi verzuie sau roşiatică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră, şi trebuie arătată preotului.
50. Preotul să cerceteze rana, şi să închidă şapte zile lucrul cu rana.
51. Să cerceteze a şaptea zi rana. Dacă rana s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră învechită: lucrul acela este necurat.
52. Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau lucrul de piele pe care se găseşte rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc.
53. Dar dacă preotul vede că rana nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele,
54. să poruncească să se spele partea atinsă de rană, şi să-l închidă a doua oară şapte zile.
55. Preotul să cerceteze rana, după ce se va spăla. Şi dacă rana nu şi-a schimbat înfăţişarea şi nu s-a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din faţă sau din dos a fost roasă.
56. Dacă preotul vede că rana a mai scăzut, după ce a fost spălată, s-o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură.
57. Şi dacă se mai iveşte pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc.
58. Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele, care a fost spălat, şi unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară, şi va fi curat.
59. Aceasta este legea privitoare la rana leprei, când loveşte hainele de lână sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele, şi după care vor fi declarate curate sau necurate.”
1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. „Iată care va fi legea cu privire la cel lepros, în ziua curăţirii lui. Să-l aducă înaintea preotului.
3. Preotul să iasă afară din tabără, şi să cerceteze pe cel lepros. Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei,
4. preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţit, două păsări vii şi curate, lemn de cedru, cârmâz şi isop.
5. Preotul să poruncească să se junghie una din aceste păsări într-un vas de pământ, în apă curgătoare.
6. Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cârmâzul şi isopul, şi să le înmoaie, împreună cu pasărea cea vie, în sângele păsării junghiate în apa curgătoare.
7. Să stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţit de lepră. Apoi să-l declare curat, şi să dea drumul păsării celei vii pe câmp.
8. Cel ce se curăţă, trebuie să-şi spele hainele, să-şi radă tot părul, şi să se scalde în apă; şi va fi curat. În urmă va putea să intre în tabără, dar să rămână şapte zile afară din cort.
9. În ziua a şaptea, să-şi radă tot părul, capul, barba şi sprâncenele: tot părul să şi-l radă; să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, şi va fi curat.
10. A opta zi, să ia doi miei fără cusur, şi o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare frământat cu untdelemn, şi un log (pahar) de untdelemn.
11. Preotul care face curăţirea să aducă înaintea Domnului pe omul care se curăţă şi toate lucrurile acestea, la uşa cortului întâlnirii.
12. Preotul să ia unul din miei, şi să-l aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; să le legene într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca dar legănat.
13. Să junghie mielul în locul unde se junghie jertfele de ispăşire şi arderile de tot, adică în locul sfânt; căci, la jertfa pentru vină, ca şi la jertfa de ispăşire, dobitocul pentru jertfă va fi al preotului: el este un lucru prea sfânt.
14. Preotul să ia din sângele jertfei de ispăşire; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui, şi pe degetul cel mare de la piciorul drept.
15. Preotul să ia untdelemn din log, şi să toarne în palma mâinii stângi.
16. Preotul să-şi înmoaie degetul mâinii drepte în untdelemnul din palma mâinii stângi, şi să stropească din untdelemn de şapte ori cu degetul înaintea Domnului.
17. Din untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să pună pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sângelui de la jertfa pentru vină.
18. Iar untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţă; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
19. Apoi preotul să aducă jertfa de ispăşire; şi să facă ispăşire pentru cel ce se curăţă de întinăciunea lui. În urmă să junghie arderea de tot.
20. Preotul să aducă pe altar arderea de tot şi darul de mâncare; şi să facă ispăşire pentru omul acesta, şi va fi curat.
21. Dacă este sărac şi nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină, după ce a fost legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi să facă ispăşire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare, şi un log de untdelemn.
22. Să ia şi două turturele sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispăşire, celălalt ca ardere de tot.
23. În ziua a opta, să aducă pentru curăţirea lui toate aceste lucruri la preot, la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului.
24. Preotul să ia mielul pentru jertfa de vină, şi logul cu untdelemn; şi să le legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, înaintea Domnului.
25. Să junghie mielul jertfei pentru vină. Preotul să ia din sângele jertfei pentru vină; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept.
26. Preotul să toarne untdelemn în palma mâinii stângi.
27. Preotul să stropească de şapte ori cu degetul de la mâna dreaptă înaintea Domnului din untdelemnul care este în mâna stângă a lui.
28. Iar din untdelemnul din mâna lui, preotul să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul cel mare al mâinii drepte, şi pe degetul cel mare al piciorului drept, în locul unde a pus din sângele jertfei pentru vină.
29. Ce mai rămâne din untdelemn în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţă, ca să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
30. Apoi să aducă una din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea,
31. unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot, împreună cu darul de mâncare; şi preotul să facă ispăşire înaintea Domnului pentru cel ce se curăţă.
32. Aceasta este legea pentru curăţirea celui ce are o rană de lepră, şi nu poate să aducă tot ce este rânduit pentru curăţirea lui.”
33. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
34. „După ce veţi intra în ţara Canaanului, pe care v-o dau în stăpânire, dacă voi trimite o rană de lepră pe vreo casă din ţara pe care o veţi stăpâni,
35. cel cu casa să se ducă să spună preotului, şi să zică: ,Mi se pare că este ceva ca o rană în casa mea.’
36. Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze rana, să poruncească să se deşarte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea să intre preotul şi să cerceteze casa.
37. Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sunt nişte gropişoare verzui sau roşiatice, părând mai adânci decât zidul,
38. să iasă din casă, şi, când va ajunge la uşă, să pună să încuie casa şapte zile.
39. În ziua a şaptea, preotul să se întoarcă în ea. Şi dacă va vedea că rana s-a întins pe zidurile casei
40. să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană, şi să le arunce afară din cetate într-un loc necurat.
41. Să pună să răzuiască toată partea dinăuntru a casei, şi tencuiala răzuită să se arunce afară din cetate, într-un loc necurat.
42. Să ia alte pietre şi să le pună în locul celor dintâi; şi să se ia altă tencuială ca să se tencuiască din nou casa.
43. Dacă rana se va întoarce şi va izbucni din nou în casă, după ce au scos pietrele, după ce au răzuit şi tencuit din nou casa,
44. preotul să se întoarcă în ea. Şi dacă vede că rana s-a întins în casă, este o lepră învechită în casă: casa este necurată.
45. Să dărâme casa, lemnele, şi toată tencuiala casei; şi să scoată aceste lucruri afară din cetate, într-un loc necurat.
46. Cine va intra în casă în tot timpul când era închisă, va fi necurat până seara.
47. Cine se va culca în casă, să-şi spele hainele. Cine va mânca în casă, de asemenea să-şi spele hainele.
48. Dacă preotul, care s-a întors în casă, vede că rana nu s-a întins, după ce a fost tencuită din nou casa, să declare casa curată, căci rana este vindecată.
49. Pentru curăţirea casei să ia două păsări, lemn de cedru, cârmâz şi isop.
50. Să junghie una din păsări într-un vas de pământ, într-o apă curgătoare.
51. Să ia lemnul de cedru, isopul, cârmâzul şi pasărea cea vie; să le înmoaie în sângele păsării junghiate şi în apa curgătoare, şi să stropească de şapte ori casa.
52. Să cureţe casa cu sângele pasării, cu apa curgătoare, cu pasărea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cârmâzul.
53. Să dea drumul păsării celei vii afară din cetate, pe câmp. Să facă astfel ispăşire pentru casă, şi ea va fi curată.
54. Aceasta este legea pentru orice rană de lepră şi pentru râia de cap,
55. pentru lepra de pe haine şi de pe case,
56. pentru umflături, pentru pecingini şi pentru pete:
57. ea arată când un lucru este necurat, şi când este curat. Aceasta este legea pentru lepră.”
1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
2. „Vorbiţi copiilor lui Israel, şi spuneţi-le: ,Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat.
3. Din pricina scurgerii lui este necurat: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o opreşte, este necurat.
4. Orice pat în care se va culca, va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea, va fi necurat.
5. Cine se va atinge de patul lui, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
6. Cine va şedea pe lucrul pe care a şezut el, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi să fie necurat până seara.
7. Cine se va atinge de trupul lui, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
8. Dacă omul acela scuipă pe un om curat, acesta să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
9. Orice şea pe care va călări el, va fi necurată.
10. Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el, va fi necurat până seara; şi cine va ridica lucrul acela, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
11. Cine va fi atins de cel cu scurgerea, şi nu-şi va spăla mâinile în apă, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
12. Orice vas de pământ care va fi atins de el, să fie spart, şi orice vas de lemn să fie spălat în apă.
13. După ce va fi curăţit de scurgerea lui, omul acela să numere şapte zile pentru curăţirea lui; să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă curgătoare, şi va fi curat.
14. În ziua a opta, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii, şi să-i dea preotului.
15. Preotul să-i aducă, unul ca jertfă de ispăşire, şi celălalt ca ardere de tot; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.
16. Omul care va avea o scurgere a seminţei în somn să-şi scalde tot trupul în apă, şi va fi necurat până seara.
17. Orice haină şi orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui, vor fi spălate cu apă, şi vor fi necurate până seara.
18. Dacă o femeie s-a culcat cu un astfel de om, să se scalde amândoi în apă, şi vor fi necuraţi până seara.
19. Femeia care va avea o scurgere, şi anume o scurgere de sânge din trupul ei, să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine se va atinge de ea, va fi necurat până seara.
20. Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăţiei ei, va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea ea, va fi necurat.
21. Oricine se va atinge de patul ei, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
22. Oricine se va atinge de un lucru pe care a şezut ea, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
23. Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a şezut ea, cine se va atinge de lucrul acela, va fi necurat până seara.
24. Dacă se culcă cineva cu ea, şi vine peste el necurăţia femeii aceleia, el va fi necurat timp de şapte zile, şi orice pat în care se va culca, va fi necurat.