PROVERBE
1. Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
2. pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
3. pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
4. ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă, –
5. să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă –
6. pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc.
7. Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
8. Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
9. Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gâtul tău.
10. Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!
11. Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
12. haidem să-i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;
13. vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umple casele cu pradă;
14. vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!” –
15. fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
16. Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sânge.
17. Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
18. căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
19. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
20. Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:
21. strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
22. „Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?
23. Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…
24. Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni ia seama,
25. fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele,
26. de aceea şi eu, voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
27. când vă va apuca groaza ca o furtună, şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea.
28. Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
29. Pentru că au urât ştiinţa, şi n-au ales frica Domnului,
30. pentru că n-au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele.
31. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.
32. Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;
33. dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.
1. Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,
2. dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
3. dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
4. dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,
5. atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
6. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
7. El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
8. Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
9. Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.
10. Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
11. chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,
12. ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;
13. de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;
14. care se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,
15. care umblă pe cărări strâmbe, şi apucă pe drumuri sucite;
16. ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,
17. care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei, şi uită legământul Dumnezeului ei.
18. Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:
19. nici unul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.
20. De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
21. Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea;
22. dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
1. Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele!
2. Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.
3. Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
4. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
5. Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
6. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
7. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
8. Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.
9. Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău:
10. căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
11. Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui.
12. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!
13. Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!
14. Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul;
15. ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
16. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă.
17. Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice.
18. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.
19. Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile;
20. prin ştiinţa Lui s-au deschis Adâncurile, şi strecoară norii roua.
21. Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
22. Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău.
23. Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.
24. Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
25. Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi;
26. căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.
27. Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci.
28. Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai.
29. Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine.
30. Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ţi-a făcut nici un rău.
31. Nu pizmui pe omul asupritor, şi nu alege nici una din căile lui!
32. Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.
33. Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântează.
34. Când are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.
35. Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.
1. Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată, şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;
2. căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.
3. Căci când eram încă fiu la tatăl meu, şi fiu gingaş şi singur la mama mea,
4. el mă învăţa atunci, şi-mi zicea: „Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi!
5. Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele, şi nu te abate de la ele.
6. N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti!
7. Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.
8. Înalţă-o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.
9. Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.
10. Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
11. Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.
12. Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei poticni.
13. Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstrează-o, căci ea este viaţa ta.
14. Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!
15. Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o, şi treci înainte!
16. Căci ei nu dorm, dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;
17. căci ei mănâncă pâine nelegiuită, şi beau vin stors cu sila.
18. Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
19. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.
20. Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele!
21. Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
22. Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.
23. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
24. Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale!
25. Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.
26. Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte:
27. nu te abate nici la dreapta nici la stânga, şi fereşte-te de rău.
1. Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
2. ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
3. Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul;
4. dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5. Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
6. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
7. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele:
8. depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
9. ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
10. ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
11. ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi,
12. şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
13. Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?
14. Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!”
15. Bea apă din fântâna ta, şi din izvoarele puţului tău.
16. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?
17. Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.
18. Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
19. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20. Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?
21. Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
22. Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
23. El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
1. Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,
2. dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
3. fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ, şi stăruie de el.
4. Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
5. Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului, şi ca pasărea din mâna păsărarului…
6. Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!
7. Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân;
8. totuşi îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
9. Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?
10. Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…
11. Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
12. Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
13. clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.
14. Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într-una, şi stârneşte certuri.
15. De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.
16. Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte:
17. ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile… care varsă sânge nevinovat,
18. inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău,
19. martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.
20. Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
21. leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât.
22. Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!
23. Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.
24. Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
25. N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
26. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, şi femeia măritată întinde… o cursă unui suflet scump.
27. Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele?
28. Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?
29. Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30. Hoţul nu este urgisit când fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
31. Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
32. Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
33. Nu va avea decât rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
34. Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării;
35. nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
1. Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.
2. Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
3. Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
4. Zi înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numeşte priceperea prietena ta, –
5. ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
6. Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
7. Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
8. Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9. Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
10. Şi, iată că, i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
11. Era bună de gură şi fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă:
12. când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pândă.
13. Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i-a zis:
14. „Eram datoare cu o jertfă de mulţumire, azi mi-am împlinit juruinţele.
15. De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.
16. Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pânzeturi din Egipt;
17. mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18. Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă, să ne desfătăm cu dezmierdări!
19. Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă,
20. a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”
21. Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare.
22. Deodată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
23. ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul.
24. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
25. Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
26. Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea.
27. Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
1. Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2. Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii,
3. şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
4. „Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5. Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
6. Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7. Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
8. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.
9. Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
10. Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
11. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12. Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13. Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura… mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14. De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15. Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.
16. Prin mine cârmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pământului.
17. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18. Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
19. Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20. Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21. ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu vistieriile.
22. Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
24. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
25. am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
26. când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,
28. când a pironit norii sus, şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
29. când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,
30. eu eram meşterul Lui, la lucru lângă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,
31. jucând pe rotocolul pământului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
33. Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
34. Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
35. Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
36. Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.
1. Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
2. Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
3. Şi-a trimis slujnicele, şi strigă, de pe… vârful înălţimilor cetăţii:
4. „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5. „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6. Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
7. Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9. Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
11. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
12. Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea stă totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
15. ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă:
16. „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
17. „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18. El nu ştie că acolo sunt morţii, şi că oaspeţii ei sunt în văile locuinţei morţilor.
1. Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.
2. Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.
3. Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi.
4. Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.
5. Cine strânge vara, este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.
6. Pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări, dar gura celor răi ascunde silnicie.
7. Pomenirea celui neprihănit este binecuvântată, dar numele celor răi putrezeşte. –
8. Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. –
9. Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol. –
10. Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. –
11. Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde silnicie. –
12. Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile. –
13. Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. –
14. Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată. –
15. Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; dar prăpădirea celor nenorociţi, este sărăcia lor. –
16. Cel neprihănit îşi întrebuinţează câştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. –
17. Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. –
18. Cine ascunde ura, are buze mincinoase, şi cine răspândeşte bârfelile este un nebun. –
19. Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. –
20. Limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puţin lucru. –
21. Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n-au judecată. –
22. Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz. –
23. Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul, dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere. –
24. Celui rău de ce se teme aceea i se întâmplă, dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa. –
25. Cum trece vârtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii veşnice. –
26. Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce-l trimite. –
27. Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi. –
28. Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. –
29. Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul. –
30. Cel neprihănit nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară. –
31. Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. –
32. Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.
1. Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.
2. Când vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3. Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
4. În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.
5. Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui.
6. Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor.
7. La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
8. Cel neprihănit este scăpat din strâmtoare, şi cel rău îi ia locul.
9. Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.
10. Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.
11. Cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. –
12. Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. –
13. Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat. –
14. Când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. –
15. Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. –
16. O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. –
17. Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui. –
18. Cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată. –
19. Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. –
20. Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
21. Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată. –
22. Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc. –
23. Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mânie. –
24. Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. –
25. Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. –
26. Cine opreşte grâul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea. –
27. Cine urmăreşte binele, îşi câştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. –
28. Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. –
29. Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! –
30. Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete. –
31. Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!
1. Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost. –
2. Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.
3. Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. –
4. O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. –
5. Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune. –
6. Cuvintele celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. –
7. Cei răi sunt răsturnaţi, şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare! –
8. Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. –
9. Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca. –
10. Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.
11. Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. –
12. Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. –
13. În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. –
14. Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui. –
15. Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. –
16. Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara. –
17. Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. –
18. Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. –
19. Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. –
20. Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace. –
21. Nici o nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit, dar cei răi sunt năpădiţi de rele. –
22. Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi. –
23. Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia. –
24. Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir. –
25. Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. –
26. Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. –
27. Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. –
28. Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. –
1. Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. –
2. Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie. –
3. Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. –
4. Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură. –
5. Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine. –
6. Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. –
7. Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii, –
8. Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea. –
9. Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. –
10. Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. –
11. Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte. –
12. O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. –
13. Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. –
14. Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. –
15. O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. –
16. Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. –
17. Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. –
18. Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. –
19. Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. –
20. Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. –
21. Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
22. Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. –
23. Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. –
24. Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. –
25. Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă. –
1. Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. –
2. Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. –
3. În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. –
4. Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade. –
5. Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.
6. Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. –
7. Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. –
8. Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşeală pe ei înşişi. –
9. Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. –
10. Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –
11. Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. –
12. Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. –
13. De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz. –
14. Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. –
15. Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –
16. Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. –
17. Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât. –
18. Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă. –
19. Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. –
20. Săracul este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. –
21. Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –
22. În adevăr cei ce gândesc răul se rătăcesc. dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
23. Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –
24. Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie. –
25. Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. –
26. Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –
27. Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. –
28. Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului. –
29. Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. –
30. O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. –
31. Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –
32. Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. –
33. Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. –
34. Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. –
35. Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mânia lui.
1. Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.
2. Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –
3. Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –
4. Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –
5. Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –
6. În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare. –
7. Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. –
8. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9. Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –
10. Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. –
11. Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –
12. Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
13. O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –
14. Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
15. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. –
16. Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! –
17. Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură. –
18. Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile. –
19. Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20. Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. –
21. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22. Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici. –
23. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
24. Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. –
25. Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. –
26. Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –
27. Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. –
28. Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –
29. Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –
30. O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. –
31. Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –
32. Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33. Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. –
1. Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul. –
2. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul. –
3. Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. –
4. Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. –
5. Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită. –
6. Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău. –
7. Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. –
8. Mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate. –
9. Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. –
10. Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă. –
11. Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui. –
12. Împăraţilor le este scârbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. –
13. Buzele neprihănite sunt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire. –
14. Mânia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească. –
15. Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară. –
16. Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului! –
17. Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. –
18. Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. –
19. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri. –
20. Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. –
21. Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. –
22. Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. –
23. Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. –
24. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. –
25. Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. –
26. Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. –
27. Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. –
28. Omul neastâmpărat stârneşte certuri, şi pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni. –
29. Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale, care nu este bună. –
30. Cine închide ochii, ca să se dedea la gânduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvârşit răul. –
31. Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. –
32. Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi. –
33. Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul. –
1. Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –
2. Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
3. Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –
4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
5. Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –
6. Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. –
7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –
8. Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbândesc. –
9. Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –
10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. –
11. Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –
12. Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. –
13. Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –
14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –
15. Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –
16. La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte. –
17. Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. –
18. Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. –
19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –
20. Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
21. Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
22. O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. –
23. Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. –
24. Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut. –
26. Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
27. Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. –
28. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.
1. Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun. –
2. Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. –
3. Când vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. –
4. Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge într-una. –
5. Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. –
6. Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură până stârneşte lovituri. –
7. Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet. –
8. Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor. –
9. Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. –
10. Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. –
11. Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. –
12. Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. –
13. Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. –
14. Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica? –
15. O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. –
16. Darurile unui om îi fac loc, şi-i deschid intrarea înaintea celor mari. –
17. Cel care vorbeşte întâi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celălalt, şi-l ia la cercetare. –
18. Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. –
19. Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită, şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. –
20. Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. –
21. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele. –
22. Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul. –
23. Săracul vorbeşte rugându-se, dar bogatul răspunde cu asprime. –
24. Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. –
1. Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun. –
2. Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău. –
3. Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui. –
4. Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. –
5. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. –
6. Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sunt prieteni cu cel ce dă daruri. –
7. Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. –
8. Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. –
9. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni va pieri, –
10. Unui nebun nu-i stă bine să trăiască în desfătări, cu atât mai puţin unui rob să stăpânească peste voievozi. –
11. Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile. –
12. Mânia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. –
13. Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură într-una. –
14. Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul. –
15. Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic suferă de foame. –
16. Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. –
17. Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. –
18. Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori. –
19. Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. –
20. Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! –
21. Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte. –
22. Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât nu mincinos. –
23. Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. –
24. Leneşul îşi vâră mâna în strachină, şi n-o duce înapoi la gură. –
25. Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră… pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. –
26. Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mama sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. –
27. Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. –
28. Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. –
29. Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.
1. Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept. –
2. Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuşi. –
3. Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere. –
4. Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic! –
5. Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele. –
6. Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? –
7. Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el! –
8. Împăratul, care stă pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui. –
9. Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, sunt curat de păcatul meu?” –
10. Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, sunt o scârbă înaintea Domnului. –
11. Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană. –