1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci īşi găseşte plăcerea īn Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit līngă un izvor de apă, care īşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce īncepe, duce la bun sfīrşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sīnt ca pleava, pe care o spulberă vīntul.
5 Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus īn judecăţii, nici păcătoşii īn adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.