1 (Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice īn inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, fac fapte urīte; nu este niciunul care să facă binele.
2 Domnul Se uită dela īnălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.
3 Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvīrşesc fărădelegea, de mănīncă pe poporul Meu, cum mănīncă pīnea, şi nu cheamă pe Domnul?
5 Ei vor tremura de spaimă, cīnd Se va arăta Dumnezeu īn mijlocul neamului neprihănit.
6 Rīdeţi voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul.
7 O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!...