1 (O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2 Să se arate dreptatea mea īnaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3 Dacă īmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei īncerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gīndesc.
4 Cīt priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvīntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
5 paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.
6 Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvīntul meu!
7 Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!
8 Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
9 de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă īmpresoară.
10 Ei īşi īnchid inima, au cuvintele semeţe īn gură.
11 Se ţin de paşii mei, mă īnconjoară chiar, mă pīndesc ca să mă trīntească la pămīnt.
12 Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pīndă īn culcuşul lui.
13 Scoală-te, Doamne, ieşi īnaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă de oameni, cu mīna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari īşi au partea lor īn viaţa aceasta, şi cărora le umpli pīntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sīnt sătui şi prisosul lor īl lasă pruncilor lor.
15 Dar eu, īn nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.