1 (Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi īntinderea lor vesteşte lucrarea mīnilor Lui.
2 O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.
3 Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:
4 dar răsunetul lor străbate tot pămīntul, şi glasul lor merge pīnă la marginile lumii. خn ceruri El a īntins un cort soarelui.
5 Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă īn drumul lui cu bucuria unui viteaz:
6 răsare la un capăt al cerurilor, şi īşi isprăveşte drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.
7 Legea Domnului este desăvīrşită, şi īnviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă īnţelepciune celui neştiutor.
8 Orīnduirile Domnului sīnt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului sīnt curate şi luminează ochii.
9 Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sīnt adevărate, toate sīnt drepte.
10 Ele sīnt mai de preţ decīt aurul, decīt mult aur curat; sīnt mai dulci decīt mierea, decīt picurul din faguri.
11 Robul Tău primeşte şi el īnvăţătura dela ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
12 Cine īşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc!
13 Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mīndrie, ca să nu stăpīnească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
14 Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stīnca mea şi Izbăvitorul meu!