1 (Către mai marele cīntăreţilor. Se cīntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plīngerile mele?
2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.
3 Totuş Tu eşti Cel Sfīnt, şi Tu locuieşti īn mijlocul laudelor lui Israel.
4 خn Tine se īncredeau părinţii noştri: se īncredeau, şi -i izbăveai.
5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se īncredeau īn Tine, şi nu rămīneau de ruşine.
6 Dar eu sīnt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Toţi ceice mă văd īşi bat joc de mine, īşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8 ,,S'a īncrezut īn Domnul! Să -l mīntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -
9 Da, Tu m'ai scos din pīntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţīţele mamei mele;
10 de cīnd eram la sīnul mamei, am fost supt paza Ta, din pīntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11 Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine īn ajutor.
12 O mulţime de tauri sīnt īmprejurul meu, nişte tauri din Basan mă īnconjoară.
13 خşi deschid gura īmpotriva mea, ca un leu, care sfīşie şi răcneşte.
14 Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte īnlăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus īn ţărīna morţii.
16 Căci nişte cīni mă īnconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tīrcoale īmprejurul meu, mi-au străpuns mīnile şi picioarele:
17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, īnsă, pīndesc şi mă privesc;
18 īşi īmpart hainele mele īntre ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă īn ajutorul meu!
20 Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cīnilor!
21 Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda īn mijlocul adunării.
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămīnţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă īnaintea Lui, voi toţi, sămīnţa lui Israel!
24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci īl ascultă cīnd strigă către El.
25 خn adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi īmplini juruinţele īn faţa celor ce se tem de Tine.
26 Cei săraci vor mīnca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, خl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27 Toate marginile pămīntului īşi vor aduce aminte şi se vor īntoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor īnchina īnaintea Ta.
28 Căci a Domnului este īmpărăţia: El stăpīneşte peste neamuri.
29 Toţi cei puternici de pe pămīnt vor mīnca şi se vor īnchina şi ei; īnaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară īn ţărīnă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 O sămīnţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.
31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.