1 La Tine, Doamne, īmi īnalţ sufletul.
2 Īn Tine, Dumnezeule, mă īncred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc īn Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
4 Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi īnvaţă-mă cărările Tale.
5 Povăţuieşte-mă īn adevărul Tău, şi īnvaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mīntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de īndurarea şi bunătatea Ta; căci sīnt vecinice.
7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după īndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
9 El face pe cei smeriţi să umble īn tot ce este drept. El īnvaţă pe cei smeriţi calea Sa.
10 Toate cărările Domnului sīnt īndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămīntul şi poruncile Lui.
11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
12 Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul īi arată calea pe care trebuie s'o aleagă.
13 El va locui īn fericire, şi sămīnţa lui va stăpīni ţara.
14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămīntul făcut cu El le dă īnvăţătură.
15 Eu īmi īntorc necurmat ochii spre Domnul, căci El īmi va scoate picioarele din laţ.
16 Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sīnt părăsit şi nenorocit.
17 Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
18 Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.
19 Vezi cīt de mulţi sīnt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.
20 Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cīnd mă īncred īn Tine!
21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cīnd īmi pun nădejdea īn Tine!
22 Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.