1 (Un psalm al lui David.) Domnul este lumina şi mīntuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
2 Cīnd īnaintează cei răi īmpotriva mea, ca să-mi mănīnce carnea, tocmai ei-prigonitorii şi vrăjmaşii mei-se clatină şi cad.
3 Chiar o oştire de ar tăbărī īmpotriva mea, inima mea tot nu s'ar teme. Chiar război de s'ar ridica īmpotriva mea, tot plin de īncredere aş fi.
4 Un lucru cer dela Domnul, şi -l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea īn Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.
5 Căci El mă va ocroti īn coliba Lui, īn ziua necazului, mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui, şi mă va īnălţa pe o stīncă.
6 Iată că mi se şi īnalţă capul peste vrăjmaşii mei, cari mă īnconjoară: voi aduce jertfe īn cortul Lui īn sunetul trīmbiţei, voi cīnta şi voi lăuda pe Domnul.
7 Ascultă-mi, Doamne, glasul cīnd Te chiem: ai milă de mine şi ascultă-mă!
8 Inima īmi zice din partea Ta: ,,Caută Faţa Mea!`` Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
9 Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu īndepărta cu mīnie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mīntuirii mele!
10 Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
11 خnvaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
12 Nu mă lăsa la bunul plac al protivnicilor mei! Căci īmpotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, cari nu suflă decīt asuprire.
13 O! dacă n'aş fi īncredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămīntul celor vii!...
14 Nădăjduieşte īn Domnul! Fii tare, īmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte īn Domnul!