1 (Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, īn Tine mă īncred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, īn dreptatea Ta!
2 Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stīncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
3 Căci Tu eşti Stīnca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
4 Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au īntins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
5 خn mīnile Tale īmi īncredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
6 Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi, şi mă īncred īn Domnul.
7 Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de īndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,
8 şi nu mă vei da īn mīnile vrăjmaşului, ci īmi vei pune picioarele la loc larg.
9 Ai milă de mine, Doamne, căci sīnt īn strīmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s'au topit de īntristare;
10 mi se sfīrşeşte viaţa īn durere, şi anii īn suspinuri. Mi s'au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!
11 Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.
12 Sīnt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărīmat.
13 Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte īmprejur, cīnd se sfătuiesc ei īmpreună īmpotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.
14 Dar eu mă īncred īn Tine, Doamne, şi zic: ,,Tu eşti Dumnezeul meu!``
15 Soarta mea este īn mīna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
16 Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin īndurarea Ta!
17 Doamne, să nu rămīn de ruşine cīnd Te chem. Ci să rămīnă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi īn locuinţa morţilor!
18 Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu īndrăzneală, cu trufie şi dispreţ īmpotriva celui neprihănit!
19 O, cīt de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se īncred īn Tine, īn faţa fiilor oamenilor!
20 Tu īi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce -i prigonesc, īi ocroteşti īn cortul Tău de limbile-cari -i clevetesc.
21 Binecuvīntat să fie Domnul, căci Şi -a arătat īn chip minunat īndurarea faţă de mine: parc'aş fi fost īntr'o cetate īntărită.
22 خn pornirea mea nechibzuită, ziceam: ,,Sīnt izgonit dinaintea Ta!`` Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cīnd am strigat spre Tine.
23 Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mīndri.
24 Fiţi tari, şi īmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi īn Domnul!