1 (Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2 Ia pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi.
3 خnvīrte suliţa şi săgeata īmpotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: ,,Eu sīnt mīntuirea ta!``
4 Ruşinaţi şi īnfruntaţi să fie ceice vor să-mi ia viaţa! Să dea īnapoi şi să roşească cei ce-mi gīndesc peirea!
5 Să fie ca pleava luată de vīnt, şi să -i gonească īngerul Domnului!
6 Drumul să le fie īntunecos şi alunecos, şi să -i urmărească īngerul Domnului!
7 Căci mi-au īntins laţul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat -o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;
8 să -i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi īn laţul, pe care l-au īntins, să cadă īn el şi să piară!
9 Şi atunci mi se va bucura sufletul īn Domnul: se va veseli de mīntuirea Lui.
10 Toate oasele mele vor zice: ,,Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cīt el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce -l jăfuieşte?``
11 Nişte martori mincinoşi se ridică, şi mă īntreabă de ceeace nu ştiu.
12 خmi īntorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Şi eu, cīnd erau ei bolnavi, mă īmbrăcam cu sac, īmi smeream sufletul cu post, şi mă rugam cu capul plecat la sīn.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar cīnd mă clatin eu, ei se bucură şi se strīng; se strīng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfīşie neīncetat.
16 Scrīşnesc din dinţi īmpotriva mea, īmpreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, pīnă cīnd Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!
18 Şi eu Te voi lăuda īn adunarea cea mare, şi Te voi slăvi īn mijlocul unui popor mare la număr.
19 Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept īmi sīnt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!
20 Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc īnşelătorii īmpotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 خşi deschid gura larg īmpotriva mea, şi zic: ,,Ha! Ha! Ochii noştri īşi văd acum dorinţa īmplinită!``
22 Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!
23 Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
25 Să nu zică īn inima lor: ,,Aha! iată ce doream!`` Să nu zică ,,L-am īnghiţit!``
26 Ci să fie ruşinaţi şi īnfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se īmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică īmpotriva mea!
27 Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere īn nevinovăţia mea, şi să zică neīncetat: ,,Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!``
28 Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, īn toate zilele va spune lauda Ta.