1 (Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: ,,Nu este frică de Dumnezeu īnaintea ochilor lui.``
2 Căci se măguleşte singur īn ochii lui, ca să-şi desăvīrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
3 Cuvintele gurii lui sīnt mincinoase şi īnşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu īnţelepciune şi să facă binele.
4 خn aşternutul lui se gīndeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pīnă la ceruri, şi credincioşia Ta pīnă la nori.
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sīnt ca Adīncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!
7 Cīt de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8 Se satură de belşugul Casei Tale, şi -i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
10 خntinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
11 Să nu m'ajungă piciorul celui mīndru, şi să nu mă pună pe fugă mīna celor răi.
12 Ceice fac fărădelegea au şi īnceput să cadă; sīnt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.