1 (Către mai marele cīntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: ,,Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; īmi voi pune frīu gurii, cīt va sta cel rău īnaintea mea.``
2 Am stat mut, īn tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.
3 خmi ardea inima īn mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi -a venit cuvīntul pe limbă, şi am zis:
4 ,,Doamne, spune-mi care este sfīrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cīt de trecător sīnt.``
5 Iată că zilele mele sīnt cīt un lat de mīnă, şi viaţa mea este ca o nimica īnaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricīt de bine s'ar ţinea. -
6 Da, omul umblă ca o umbră, se frămīntă degeaba, strīnge la comori, şi nu ştie cine le va lua.
7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? خn Tine īmi este nădejdea
8 Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
9 Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
10 Abate-Ţi loviturile dela mine! خmi iese sufletul supt loviturile mīnii Tale.
11 Tu pedepseşti pe om, şi -l loveşti pentru fărădelegea lui: īi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.
12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea īn faţa lacrămilor mele! Căci sīnt un străin īnaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.
13 Abate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pīnă nu mă duc şi să nu mai fiu!