1 (Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cīntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, īn zilele de odinioară.
2 Cu mīna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i īntinzi pe ei.
3 Căci nu prin sabia lor au pus mīna pe ţară, nu braţul lor i -a mīntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă īi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti خmpăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
5 Cu Tine doborīm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.
6 Căci nu īn arcul meu mă īncred, nu sabia mea mă va scăpa;
7 ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
8 Noi, īn fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).
9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
10 ne faci să dăm dosul īnaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.
11 Ne dai ca pe nişte oi de mīncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
12 Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.
13 Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rīsul celor ce ne īnconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Ocara mea este totdeauna īnaintea mea, şi ruşinea īmi acopere faţa,
16 la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
17 Toate acestea ni se īntīmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămīntul Tău:
18 da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,
19 ca să ne zdrobeşti īn locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi īntins mīnile spre un dumnezeu străin,
21 n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
22 Dar din pricina Ta sīntem junghiaţi īn toate zilele, sīntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
23 Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24 Pentruce خţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
25 Căci sufletul ne este doborīt īn ţărīnă de mīhnire, trupul nostru este lipit de pămīnt.
26 Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!