1 (Către mai marele cīntăreţilor. O cīntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cīnd zicea: ,,David s'a dus īn casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine īn veci.
2 Limba ta nu născoceşte decīt răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decīt binele, mai degrabă minciuna decīt adevărul. -
4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă īnşelătoare!
5 De aceea şi Dumnezeu te va doborī pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămīntul celor vii. -
6 Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rīde de el, zicīnd:
7 ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se īncredea īn bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.``
8 Dar eu sīnt īn Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă īncred īn bunătatea lui Dumnezeu, īn veci de veci.
9 Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, īn faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui īn Numele Tău, căci este binevoitor.