1 (Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe flaut. O cīntare a lui David.) Nebunul zice īn inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, au săvīrşit fărădelegi urīte, nu este nici unul care să facă binele.
2 Dumnezeu Se uită dela īnălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.
3 Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 ,,Şi-au perdut oare mintea ceice săvīrşesc nelegiuirea, de mănīncă pe poporul Meu, cum mănīncă pīnea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?``
5 Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc īmpotriva ta, īi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i -a lepădat.
6 O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Cīnd va aduce Dumnezeu īnapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.