1 (Către mai marele cīntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cīntare de laudă a lui David. Făcută cīnd a fugit īn peşteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci īn Tine mi se īncrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, pīnă vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Īnalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3 El īmi va trimete izbăvire din cer, īn timp ce prigonitorul meu īmi aruncă ocări. (Oprire). Da, Dumnezeu Īşi va trimete bunătatea şi credincioşia.
4 Sufletul meu este īntre nişte lei: stau culcat īn mijlocul unor oameni cari varsă flacări, īn mijlocul unor oameni ai căror dinţi sīnt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
5 Īnalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămīntul să se īntindă slava Ta!
6 Ei īntinseseră un laţ supt paşii mei; sufletul mi se īncovoia, şi-mi săpaseră o groapă īnainte: Dar au căzut ei īn ea. -
7 Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cīnta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi īn zori de zi.
9 Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cīnta printre neamuri.
10 Căci bunătatea Ta ajunge pīnă la ceruri, şi credincioşia Ta pīnă la nori.
11 Īnalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămīntul să se īntindă slava Ta!