1 (Către mai marele cīntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cīntare de laudă a lui David.) Oare, tăcīnd, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă! īn inimă, săvīrşiţi nelegiuiri; īn ţară, puneţi īn cumpănă silnicia mīnilor voastre.
3 Cei răi sīnt stricaţi īncă din pīntecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pīntecele mamei lor.
4 Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care īşi astupă urechea,
5 care n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească īntocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!
8 Să piară, ca un melc, care se topeşte umblīnd; să nu vadă soarele, ca stīrpitura unei femei!
9 Īnainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, īl va lua vīrtejul.
10 Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; īşi va scălda picioarele īn sīngele celor răi.
11 Şi atunci oamenii vor zice: ,,Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămīnt!``