1 (Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cīnd gem! Ocroteşte-mi viaţa īmpotriva vrajmaşului de care mă tem!
2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3 Ei īşi ascut limba ca o sabie, īşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,
4 ca să tragă īn ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.
5 Ei se īmbărbătează īn răutatea lor: se sfătuiesc īmpreună ca să īntindă curse, şi zic: ,,Cine ne va vedea?
6 Pun la cale nelegiuiri, şi zic: ,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7 Dar Dumnezeu aruncă săgeţi īmpotriva lor: deodată iată -i loviţi.
8 Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.
9 Toţi oamenii sīnt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: ,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel neprihănit se bucură īn Domnul şi īn El īşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sīnt fericiţi.