1 (Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci īmi ameninţă apele viaţa.
2 Mă afund īn noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut īn prăpastie, şi dau apele peste mine.
3 Nu mai pot strigīnd, mi se usucă gītlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără temei, sīnt mai mulţi decīt perii capului meu; ce puternici sīnt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept īmi sīnt vrăjmaşi; trebuie să dau īnapoi ce n'am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sīnt ascunse.
6 Să nu rămīnă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc īn Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara, şi īmi acopere faţa ruşinea.
8 Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci rīvna Casei Tale mă mănīncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10 Plīng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
11 Mă īmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
12 Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun īn cīntece.
13 Dar eu către Tine īmi īnalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. Īn bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
15 Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă īnghită adīncul, şi să nu se īnchidă groapa peste mine!
16 Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. Īn īndurarea Ta cea mare, īntoarce-Ţi privirile spre mine,
17 şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sīnt īn necaz: grăbeşte de m'ascultă!
18 Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
19 Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sīnt īnaintea Ta.
20 Ocara īmi rupe inima, şi sīnt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mīngīietori, şi nu găsesc niciunul.
21 Ei īmi pun fiere īn mīncare, şi, cīnd mi -e sete, īmi dau să beau oţet.
22 Să li se prefacă masa īntr'o cursă, şi liniştea īntr'un laţ!
23 Să li se īntunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ţi mīnia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie să le rămīnă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască īn corturile lor!
26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de īndurarea Ta!
28 Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi īmpreună cu cei neprihăniţi!
29 Eu sīnt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30 Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cīntări, şi prin laude Īl voi preamări.
31 Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decīt un viţel cu coarne şi copite!
32 Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
34 Să -L laude cerurile şi pămīntul, mările şi tot ce mişună īn ele!
35 Căci Dumnezeu va mīntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate īn stăpīnire;
36 sămīnţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui īn ele.