1 (O cīntare de jale a lui David. Cīntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.) Doamne, Dumnezeule, īn Tine īmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
2 ca să nu mă sfīşie ca un leu, care īnghite fără să sară cineva īn ajutor.
3 Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mīnile mele,
4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia īn pace cu mine, şi n'am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
5 atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m'ajungă, să-mi calce viaţa la pămīnt, şi slava mea īn pulbere să mi -o arunce! (Oprire).
6 Scoală-Te, Doamne, cu mīnia Ta! Scoală-Te īmpotriva urgiei protivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rīnduieşte o judecată!
7 Să Te īnconjure adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decīt ea, la īnălţime!
8 Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!
9 Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi īntăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!
10 Scutul meu este īn Dumnezeu, care mīntuieşte pe cei cu inima curată.
11 Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mīnie īn orice vreme.
12 Dacă cel rău nu se īntoarce la Dumnezeu, Dumnezeu īşi ascute sabia, خşi īncordează arcul, şi -l ocheşte,
13 īndreptă asupra lui săgeţi omorītoare şi -i aruncă săgeţi arzătoare!
14 Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte īnşelăciunea:
15 face o groapă, o sapă, şi tot el cade īn groapa pe care a făcut -o.
16 Fărădelegea pe care a urzit -o, se īntoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut -o, se pogoară īnapoi pe ţeasta capului lui.
17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cīnta Numele Domnului, Numele Celui Prea خnalt.