1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2 Totuşi, era să mi se īndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cīnd vedeam fericirea celor răi.
4 Īntr'adevăr, nimic nu -i turbură pīnă la moarte, şi trupul le este īncărcat de grăsime.
5 N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sīnt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 Deaceea mīndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i īnveleşte.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decīt le-ar dori inima.
8 Rīd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9 īşi īnalţă gura pīnă la ceruri, şi limba le cutreieră pămīntul.
10 Deaceea aleargă lumea la ei, īnghite apă din plin,
11 şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Īnalt?``
12 Aşa sīnt cei răi: totdeauna fericiţi, şi īşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mīnile īn nevinovăţie:
14 căci īn fiecare zi sīnt lovit, şi īn toate dimineţile sīnt pedepsit.
15 Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M'am gīndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,
17 pīnă ce am intrat īn sfīntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
18 Da, Tu -i pui īn locuri alunecoase, şi -i arunci īn prăpăd.
19 Cum sīnt nimiciţi īntr'o clipă! Sīnt perduţi, prăpădiţi printr'un sfīrşit năpraznic.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21 Cīnd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns īn măruntaie,
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc īnaintea Ta.
23 Īnsă eu sīnt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mīna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi īn slavă.
25 Pe cine altul am eu īn cer afară de Tine? Şi pe pămīnt nu-mi găsesc plăcerea īn nimeni decīt īn Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stīnca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27 Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sīnt necredincioşi.
28 Cīt pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Īl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.