1 (Către mai marele cīntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.) Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
2 خn ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mīnile īmi stau īntinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mīngīiere.
3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gīndesc adīnc īn mine, şi mi se mīhneşte duhul. -
4 Tu īmi ţii ploapele deschise; şi, de mult ce mă frămīnt, nu pot vorbi.
5 Mă gīndesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
6 Mă gīndesc la cīntările mele noaptea, cuget adīnc īn lăuntrul inimii mele, īmi cade duhul pe gīnduri, şi zic:
7 ,,Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?
8 S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
9 A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi -a tras El, īn mīnia Lui, īnapoi īndurarea?`` -
10 Atunci īmi zic: ,,Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea خnalt nu mai este aceeaş``...
11 Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci īmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
12 da, mă voi gīndi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
13 Dumnezeule, căile Tale sīnt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
14 Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
15 Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.
16 Cīnd Te-au văzut apele, Dumnezeule, cīnd Te-au văzut apele, s'au cutremurat, şi adīncurile s'au mişcat.
17 Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat īn nori, şi săgeţile Tale au sburat īn toate părţile.
18 Tunetul Tău a isbucnit īn vīrtej de vīnt, fulgerile au luminat lumea: pămīntul s'a mişcat şi s'a cutremurat.
19 Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele.
20 Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mīna lui Moise şi Aaron.