1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile īn moştenirea Ta, au pīngărit Templul Tău cel sfīnt, şi au prefăcut Ierusalimul īntr'un morman de pietre.
2 Trupurile neīnsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănīnce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat -o s'o mănīnce fiarele pămīntului.
3 Ca apa le-au vărsat sīngele, de jur īmprejurul Ierusalimului, şi n'a fost nimeni să -i īngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rīsul celor ce ne īnconjoară.
5 Pīnă cīnd, Doamne, Te vei mīnia fără īncetare, şi va arde mīnia Ta ca focul?
6 Varsă-Ţi mīnia peste neamurile, cari nu Te cunosc, şi peste īmpărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău!
7 Căci au mīncat pe Iacov, şi i-au pustiit locuinţa.
8 Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iese degrab īnainte īndurările Tale! Căci sīntem nenorociţi de tot!
9 Ajută-ne, Dumnezeul mīntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10 Pentruce să zică neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?`` Să se ştie, īnaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sīngele vărsat al robilor Tăi!
11 Să ajungă pīnă la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12 خntoarce vecinilor noştri, de şapte ori īn sīnul lor, batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
13 Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda īn veci, şi vom vesti din neam īn neam laudele tale.