1 (Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cīntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Īnălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
2 Cīntaţi o cīntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!
3 Sunaţi din trīmbiţă la luna nouă, la luna plină, īn ziua sărbătorii noastre!
4 Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
5 El a rīnduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cīnd a mers īmpotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -
6 ,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mīnile lui nu mai ţin coşul.
7 Ai strigat īn necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns īn locul tainic al tunetului, şi te-am īncercat la apele Meriba. -
8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!
9 Niciun dumnezeu străin să nu fie īn mijlocul tău, şi să nu te īnchini īnaintea dumnezeilor străini!
10 Eu sīnt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``
11 Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.
12 Atunci i-am lăsat īn voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.
13 O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel īn căile Mele!
14 Īntr'o clipă aş īnfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş īntoarce mīna īmpotriva protivnicilor lor;
15 ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui īn veci.
16 L-aş hrăni cu cel mai bun grīu, şi l-aş sătura cu miere din stīncă.