1 (O cīntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!
2 Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămīntă, şi ceice Te urăsc īnalţă capul.
3 Fac planuri pline de vicleşug īmpotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc īmpotriva celor ocrotiţi de Tine.
4 ,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``
5 Se strīng toţi cu o inimă, fac un legămīnt īmpotriva Ta:
6 corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,
7 Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.
8 Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi īşi īmprumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).
9 Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pīrīul Chison,
10 cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru īngrăşarea pămīntului.
11 Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
12 Căci ei zic: ,,Să punem mīna pe locuinţele lui Dumnezeu!``
13 Dumnezeule, fă -i ca vīrtejul de praf, ca paiul luat de vīnt,
14 Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!
15 Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza īn ei cu vijelia Ta!
16 Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
17 Să fie ruşinaţi şi īngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
18 Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Īnalt pe tot pămīntul;