1 (Către mai marele cīntăreţilor. De cīntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cīt de plăcute sīnt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
2 Sufletul meu suspină şi tīnjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3 Pīnă şi pasărea īşi găseşte o casă acolo, şi rīndunica un cuib unde īşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Īmpăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de ceice locuiesc īn Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. -
5 Ferice de ceice-şi pun tăria īn Tine, īn a căror inimă locuieşte īncrederea.
6 Cīnd străbat aceştia Valea Plīngerii, o prefac īntr'un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvīntări.
7 Ei merg din putere īn putere, şi se īnfăţişează īnaintea lui Dumnezeu īn Sion.
8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! -(Oprire).
9 Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
10 Căci mai mult face o zi īn curţile Tale de cīt o mie īn altă parte; eu vreau mai bine să stau īn pragul Casei Dumnezeului meu, decīt să locuiesc īn corturile răutăţii!
11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă īndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
12 Doamne al oştirilor, ferice de omul care se īncrede īn Tine!