1 (O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sīnt nenorocit şi lipsit.
2 Păzeşte-mi sufletul, căci sīnt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se īncrede īn Tine!
3 Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.
4 Īnveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, īmi īnalţ sufletul.
5 Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de īndurare cu toţi ceice Te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
7 Te chem, īn ziua necazului meu, căci m'asculţi.
8 Nimeni nu este ca Tine īntre dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.
9 Toate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se īnchine īnaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.
10 Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu.
11 Īnvaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla īn adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.
12 Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi prea mări Numele Tău īn veci!
13 Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu īmi izbăveşti sufletul din adīnca locuinţă a morţilor.
14 Dumnezeule, nişte īngīmfaţi s'au sculat īmpotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa, şi nu se gīndesc la Tine.
15 Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu īndurător şi milostiv, īndelung răbdător şi bogat īn bunătate şi īn credicioşie.
16 Īndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale!
17 Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămīnă de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mīngīi, Doamne!