1 Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
2 Scoală-Te, Judecătorul pămīntului, şi răsplăteşte celor mīndri după faptele lor!
3 Pīnă cīnd vor birui cei răi, Doamne, pīnă cīnd vor birui cei răi?
4 Ei ţin cuvīntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.
5 Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.
6 Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,
7 şi zic: ,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``
8 Totuş, īnvăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cīnd vă veţi īnţelepţi, nebunilor?
9 Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a īntocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?
10 Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?
11 Domnul cunoaşte gīndurile omului: ştie că sīnt deşerte.
12 Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l īnveţi din Legea Ta,
13 ca să -l linişteşti īn zilele nenorocirii, pīnă se va săpa groapa celui rău!
14 Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
15 Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
16 Cine mă va ajuta īmpotriva celor răi? Cine mă va sprijini īmpotriva celor ce fac răul?
17 De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cīt de curīnd ar fi sufletul meu īn tăcerea morţii!
18 Oridecīte ori zic: ,,Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.
19 Cīnd gīnduri negre se frămīntă cu grămada īnlăuntrul meu, mīngīierile Tale īmi īnviorează sufletul.
20 Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?
21 Ei se strīng īmpotriva vieţii celui neprihănit, şi osīndesc sīnge nevinovat.
22 Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stīnca mea de adăpost.
23 El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El īi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, īi va nimici.